Marin Preda, pictorul în cuvintele satului românesc | #AutoriiLunii

5 august 1922, Siliștea-Gumești. Așa a început.

Anul acesta (2020) s-au împlinit 98 de ani de la nașterea celui cunoscut ca autorul romanului MoromețiiMarin Preda, fiul lui Tudor Călărașu și al Joiței Preda, s-a născut în Siliștea-Gumești, județul Teleorman.

Marin Preda și tatăl său, Tudor Călăraşu -colaj. Sursa foto: Arhiva MNLR- Adevărul.ro

Preocupat cu treburile gospodărești încă de copil, Marin Preda nu a frecventat cursurile claselor primare așa cum și-ar fi dorit. Tatăl său nu înțelegea dorința copilului de a învăța carte (Marin Preda își dorea să studieze la Școala pentru învățători). Așadar, nu îl susținea în acest sens. După ce se îmbolnăvește de malarie, părinții nu îl mai pot susține în școală. Termină clasa a IV-a cu ajutorul învățătorului Ionel Teodorescu, cel care l-a și înscris inițial în clasa I. Cu toate greutățile pe care le întâmpină, Marin Preda termină clasa a VII-a cu media 9,78. 😐

După ce este respins la Școala Normală din Câmpulung-Muscel (din cauza miopiei), tatăl său se gândește că ar fi bine să urmeze o școală de arte și meserii. Slavă Domnului!, nu s-a ajuns acolo. Intervenția salvatoare a librarului Constantin Păun din Miroși, de la care elevul Marin Preda își procura cărți, îi schimbă cursul destinului și îl duce la Școala Normală din Abrud. Acolo reușește la examenul de bursă cu nota 10. 😐

Marin Preda: „N-aveam unde dormi…”

Mai târziu, ajuns în București, tot din cauza lipsurilor materiale, se gândește să renunțe la școală.

Nereușind să publice nimic și nici să-și găsească o slujbă, Marin Preda o duce din ce în ce mai greu: „Mi-e imposibil să-mi amintesc și să înțeleg cum am putut trăi, din ce surse, toată toamna și toată iarna lui ’41-’42. Doar lucruri fără legătură, nefirești… N-aveam unde dormi, era lapoviță prin tot Bucureștiul, și umblam fără oprire cu tramvaiul de la Gara de Nord la Gara de Est. Toată ziua și toată noaptea.” Uneori mai trăgea la fratele său Nilă, într-o mansardă minusculă unde „rămânea pierdut ceasuri întregi, cu coatele sub ceafă”.¹

Acest pasaj îmi amintește de memoriile adunate frumos în Viața ca o pradă, volum autobiografic pe care l-am citit atunci când niciun alt citat motivațional nu mă putea ajuta. Mă regăseam, cumva, pe departe, printre rândurile unor pasaje. Mă regăsesc și acum în minusurile persoanei și personalității sale, dar și în dârzenia cu care a luptat pentru visul lui. Și-a dorit să învețe…

Debutul literar și activitatea sa de scriitor și nu numai

Faptul că debutează la vârsta de 20 de ani (cu schița Pârlitu’ în ziarul Timpul) îi dă încredere în scrisul său și continuă să scrie proză scurtă, nuvele și povestiri pe care le va aduna mai târziu în romanele sale.


Citiți continuarea articolului pe opisicaneagra.ro – click aici.

Georgiana Mihăilă
contact@opisicaneagra.ro | Website | + posts

I want to live a life worth writing about.

Poezia îmi permite să-mi transform focul interior în dureri silabisite. Îmi este cel mai bun prieten și călău, pacea negăsită și măsura insomniilor.

Ce părere ai?

error: Content is protected !!