Vremurile bune de altădat’
Leonida Ivel
Un gentâlmen şi-o gentâlmenă,
El cu baston şi ea cu trenă,
Ţanţoşi, prin urbe se plimbau,
Şi-n stânga, `n dreapta salutau,
Conştienţi de-a lor valoare,
De viţă fiind, şi nu oricare,
El, ot Bârzoieşti, vestit,
Chiar cu bazoane şi pantoful găurit,
Ea, cucoană cu ten veşted,
Şi rasaţi păduchi în creştet,