Versuri inspirate de imagini (3) | #MuzadeDuminică
Iată și versurile inspirate de imaginea aceasta:
…la Muza de Duminică – partea a treia.
Mâine, tot pe facebook, un nou „episod”. Spor și inspirație!
Ionuț Singureanu
În fabrica de Pământuri, de forme hazlii,
Lucrează mame singure, cu unul,doi copii,
Ridică munți, creează oceane
O lume trezește, alta adoarme
Cele care își cresc singure pruncii,
Nu lasă zavistie și răutate
Pe noile Pământuri pătrate,
O lume trezește, alta adoarme
Frământă și-ntind, cu palmele crăpate puțin,
Aluat de pâine și-n universuri miroase divin
A muncă și trudă, de femei tinere, voioase,
Când le gângură urmașii la piepturi albastre
N-a fost și nu va fi nimeni să le învețe
S au ridicat din pulbere, cu frunțile crețe,
Și acum zidesc triunghiuri, dreptunghiuri și cercuri
De pământuri mai bune, le liberează prin ceruri
Ca pe lampioane mirate, la nunți și botezuri
Ursu Nicolae
Furnicuțe hărnicuțe,
Robotim, meșterim,
Învârtim de zor Pământul
Seva să i-o înnoim
Așezăm la loc cuprinsul
Apelor, ce răscolim
Și apoi cu din’adinsul
La pachet îl oferim.
Totul merge ca pe bandă
Căci așa cum bine știm
Suntem binecunoscute
Hărnicuțe furnicuțe…
Alin Jugănaru
Fiecare dintre noi pictăm un Univers,
Zi după zi în viață ne scriem câte un vers,
Lumea este asa cum ne-o facem noi,
Putem avea o viață rea sau fără de nevoi.
Cu toții suntem la fel pe acest pământ,
Doar dragostea pură ne mai dă avânt,
Pământul e al nostru atât cât trăim,
Să ne bucurăm de el până să murim.
Bogdan Dărădan
Titlu: Reexistența Ancestrală
Și am luat un bot de humă
l-am amestecat cu albastrul cerului,
am plâns peste el de fericire pana l-am umplut cu apa și am asteptat
Si din eterul promiscuu au ieșit primele larve de viata
întâi un carcel cu chelie,
apoi o mlădița de picior,
apoi un ulcior direct în Iris,
apoi s-a facut Omul asexuat in toată mărimea lui
si cand creația stranie s-a colorat rogvaiv am lasat-o lumii sa se joace
unii au început sa construiască ziduri de piatra între fiinte
altii au început sa smulgă copacii ca pe buruieni
alții si-au îndesat degetele hade cu noroi sub unghii in apa lacrimilor mele
iar alții au stat… Iar azi lumea mea ca un bot de huma e rătăcită la infinit printre necuvinte.
Adriana Crăciunescu
Titlu: DystopiA
Jonglăm,
Ne jucăm,
Aruncăm la coș
Râuri,
Păduri,
Continente, chiar…
Copiii răsfățați ai galaxiei
Suntem.
Ce dacă din când în când
Scăpăm din mâini
Jucăria preferată?
Se sparge un ghețar,
Se pornește un tsunami,
Se usucă o țară…
Avem experți care repară
Pe bandă rulantă.
Se fac
TERRE noi,
Albastre,
Lucitoare,
Perfect rotunde.
Pierderile colaterale
Sunt permise.
So…
Play, Play, Play along!
Avem fake-uri
Din belșug.
Georgiana Mihăilă
I want to live a life worth writing about.
Poezia îmi permite să-mi transform focul interior în dureri silabisite. Îmi este cel mai bun prieten și călău, pacea negăsită și măsura insomniilor.