Cele mai frumoase poezii ale anului 2021, alese de „poeții din câmpul muncii”

Bună tuturor! Am lansat acum ceva vreme o întrebare pe grupul de facebook Fabrica de Poezie:

Care a fost poezia ta preferată din anul 2021 (scrisă de tine sau nu)?

Iată care au fost cele mai frumoase poezii ale anului 2021, în opinia „poeților din câmpul muncii”:


-jumătăți de antiteze-

de Dumitrița Iasmina
pe jumate de pat trei cărți,
deșirate,răsfoite-ntre somnuri
și vise cu Odin răzbunător
în mijloc de furtună.
pe cealaltă jumate hărți
vechi de nouă vieți, cu corpuri
tatuate permanent cu “trecător”-
oferite de zei cutumă.
cu o jumate de suflet om
dezvelit,fragil, îndrăgostit;
tăiat de sabia tăcerii lângă
o mărturie a iubirii în război.
pe altă parte-i jumătate astronom
amanetat în stele cu dobândă infinit,
și pedeapsă capitală blândă:
găsirea păcii doar în doi.

Pârjolit de temeri multe,

izvor caut, de speranțe,
căci deșertul de oculte
mă sufocă cu creanțe.
Viorel Ioniță: Nu știu dacă este preferata mea, dar mă reprezintă cel mai bine, cu temerile, mirările și, de ce nu, stupefacțiile mele.

Aniversarea fratelui mai mic

de Nicolae Stan

Numeroasă și specială,

Uneori nu ideală,
Ce stă-n grele, des, unită,
E familia iubită.
Variate caractere,
Distinse după naștere,
Creează noi sentimente,
După cum fost-au prezente.
Astfel lângă mamă, tată,
Unirea cea mai curată,
Stă o tănără ființă,
Ce-are ca frate știință.
Mult mai entuziasmată,
Căci nu-i la fel de-ngrijorată,
Ajunge să se distreze,
Și-n clipe să te recreeze.
Și nu foarte ocupată,
Spre ajutor e-nclinată,
Cei mai bun să demonstreze,
Că dă mult, să nu-ntristeze.
Căci poate fi supărător,
Dar des este fermecător,
De-aceea astăzi diferit,
Frate fie sărbătorit.
Căci astăzi se amintește,
De ziua când el se ivește,
Și de-atunci bune ursite,
Să fie, mai mari primite.

Dialog ȋn clar-obscur

de Mihai Ciobanu

-luați loc pe scaun domnule poet
-nu mulțumesc dar nu pot sta pe un scaun atȋt de ȋnalt
am rǎu de ȋnǎlțime
și oricum mi s-ar vedea desuurile
iar chiloții mei sȋnt gǎuriți
a intrat unu-n mine cȋnd fǎceam sensul giratoriu de la universitate
boul nu știa cǎ mașina care e-n sensul giratoriu are prioritate
-serviți o țigare vǎ rog
-nu mulțumesc dar țigǎrile așa lungi sȋnt periculoase
am atȋtea gǎuri fǎcute de viațǎ
unele negre altele roz altele blonde
nu pot sǎ risc
voi citi de-a-mpicioarele așa cum ȋncǎlecam armǎsarul meu pur-sȋnge cȋnd eram copil
și treceam ȋn galop pe deșelatelea prin fața casei iubitei mele din copilǎrie
ȋn concluzie spun nu orice-mi propuneți
sȋnt un om liber și știu sǎ am grijǎ de mine
voi citi de-a-mpicioarelea
așa cum cǎlǎrești lumina virginǎ a soarelui dimineața
voi trece acum cu vederea prin sufletele voastre
ȋn timp ce scanez cǎrțile din bibloteca naționalǎ
deasupra pe un cer plumburiu ciorile ne anunțǎ cǎ-i toamnǎ
nu pot sǎ zbor masca-i prea grea…de virusuri
computerul meu s-a blocat de dimineațǎ
e plin de viruși sǎrmanul…

Momentum poesis

Și, la final, suntem toți versuri,
Mai simple, mai goale sau mai alambicate,
Ascundem emoții, culori sau acțiuni întortocheate,
Ne amestecăm incert, ne stingem încet,
Ne întâlnim furtiv împărțind același cerc,
Ne amețim când alergăm după himere,
Lăsăm visele ascunse printre iluzii, printre stele,
Rupem necuvinte, căutăm febril repere…
Ieșim din suflet și ne închidem în tăcere,
Privim inert spre cer, spre spatiile dintre atmosfere,
Ne indundăm destinul cu umbre și pasteluri,
Lăsăm idei crăpate agățate de rasteluri,
Suntem o poezie care se scrie atemporal,
Și o sa vină clipa când o să dăm extemporal,
Iar timpul vag o să mă întrebe – „Cât am simțit, ce am trăit”
Iar eu, subit, îi voi raspunde: „Ca-n poezie le-am iubit”

Ce bine că ești

de Nichita Stănescu (aleasă de Oana Elena)

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.
Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.
Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
două culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

Iubesc

de Irina Cristina Țenu (prima poezie pe 2022) 🙂

Iubesc clipa aceea nebună

Din timpul acela bezmetic,
Iubesc a sa amintire bătrână
Ce nu vrea să fugă, să moară,
Să dispară de tot. Ea vrea
Să fie doar ea. Ea, acea ploaie nebună
Ce cade prin mine, în ropote,
Să asculte cu dor glasul tău
Din sufletul meu.
Iubesc ploaia ce picură frânturi de vise,
O privesc de la geam, e toată o furie,
E lacrima cerului ce ne plânge destinul
Ce și-a ferit cumva privirea de noi.
Iubesc visele acelea rătăcite prin mine
Și promisiunile acelea ce-au fost,
Iubesc clipa aceasta nebună ce vine
Și mă face să simt ce cândva am trăit,
Și mă face să mă-ntreb: Cu ce rost?
Iubesc clipa aceea nebună
Și ploaia cu ale sale frânturi de vise,
Și visele acelea rătăcite prin mine
Ce mă fac să mai simt, să mai sper
Că, dincolo de toate, soarele-i prezent.

Umbre

de Georgiana Mihăilă

toată ziua pământul tău
e plat
cauți curburi în scorburi
pe care le sapi cu unghiile
în tine, în lutul care ești
n-ai timp să-ți spui povești
dar uiți că ești
c-ai fost mereu un copil
într-un trup de copil
ce s-a făcut mare
și tot ți-e frică de umbre
monstrul de sub pat
îl vezi acum în oameni
lumina de la capătul tunelului
e de fapt steaua albă
de la capătul puterilor
astrul pe care te retragi
când te surprinde dezastrul
nu te mai ascultă nimeni
când taci
nu mai ești acolo nici
măcar tu când
te sună viitorul
răspunde trecutul
ai rămas doar o umbră
și așa speri să rămâi
că nu ai cum să faci
limonadă când n-ai
nici apă nici măcar lămâi
din ciocniri de idei
sar scântei
când te gândești cum
de la capăt s-o iei
fără să vrei
neapărat să dregi treaba
să faci cumva
să nu faci umbră
pământului degeaba.

Bogdan Dărădan
Website | + posts

Blogger de 11 ani la http://www.presainblugi.com/

Owner al agentiei H2RO Genuine Communication agency de 3 ani - https://h2roagency.ro

Scriu de când am învățat să scriu, îmi place karaoke, îmi plac vinurile roșii cupajate și călătoriile care au un dram de nebunie și adrenalină.

Dumitrița-Iasmina Rotariu
Website | + posts

undercover pe blog

Georgiana Mihăilă
contact@opisicaneagra.ro | Website | + posts

I want to live a life worth writing about.

Poezia îmi permite să-mi transform focul interior în dureri silabisite. Îmi este cel mai bun prieten și călău, pacea negăsită și măsura insomniilor.

Irina Cristina Țenu
Website | + posts

Am descoperit nu de foarte mult timp că-mi place să-mi las gândurile să se transforme în cuvinte. Mă bucur nespus când văd cum gândurile mele iau chip de cuvinte și mângâie foaia, dându-i viață.

Site: De-ale vieții cu Irina

Pagină Facebook: De-ale vieții cu Irina

Leonida Ivel
Website | + posts

Am apărut pe lume în 1952 (prea devreme?, prea târziu?), veșnic în așteptarea unor vremuri bune. De scris m-am apucat cu timiditate, neîncrezător în mine, așternerea sufletului pe hârtie fiind mai degrabă o necesitate personală, decât o nevoie de comunicare. Când alții m-au încurajat să perseverez, ca orice “geniu” care se respectă, mi-am ales un pseudonim, Leonida Ivel. Ce n-am reușit să-mi aleg a fost stilul, putând spune mai degrabă ca este... fără stil, singura notă comună a scrierilor mele fiind nonconformismul. Ca întreaga mea viață.

Mihai Ciobanu
+ posts

Absolvent al Facultăţii de Matematică din cadrul Universităţii Bucureşti, programator şi profesor de matematică, autorul câtorva zeci de cărţi de matematică, informatică şi şah pentru elevii din clasele 1-12.

Directorul unei firme de informatică specializată pe crearea şi comercializarea de programe financiar-contabile pentru companii şi al unei edituri.

Autorul a zece volume de versuri, membru activ al Cenaclului de Urgenţă şi contributor la câteva volume colective (versuri şi proză).

Versuri:

1.Singur ca un râu subteran 2016 Editura ArtCreativ

2.Diamante din lacrimă de cerb 2017 Editura ArtCreativ

5.Peştera mirării 2017 Editura Andorsis

4.Ploaia de lumină 2018 Editura Andorsis

3.Ochiul ascuns al uniVersului 2018 Editura Andorsis

6.Descântarea şerpilor 2019 Editura Grinta

7.Patima ceţii 2019 Editura Andorsis

8.Alianţa cocorilor orbi 2019 Editura Andorsis

9.Pătrate perfecte 2020 Editura Andorsis

10.Cifra zeilor 2020 Editura Andorsis

Volume colective apărute la Editura ArtCreativ :

Carusel cu simfonii tinere

Charme (proză)

Jurnalul unui câmp de aripi tinere

Dare de seamă

Roşu declarativ

Am citit pentru prima oară în public câteva poezii dedicate operelor lui Brâncuşi la Cenaclul Eminescu. Câţiva membri inimoşi ai cenaclului, printre care şi George Anca, au organizat o lectură publică unde am citit poeziile dedicate lui Brâncuşi. Într-o revistă a Cenaclului mi-au publicat una din aceste poezii. Cam aşa am debutat.

Dar cum partidul nu mă iubea, a trebuit să renunţ. Am mai încercat să public cărţi de matematică, informatică, şah, dar fără succes. De-abia în 1990 am publicat câteva cărţi de matematică. Am renunţat repede şi la sportul ăsta pentru că în România post-comunistă colcăia corupţia peste tot şi nu am putut să-mi recuperez banii cheltuiţi pe publicare.

De-abia în 2016, în disperare de cauză am publicat prima carte de versuri. Cred că voi renunţa să scriu poezii (am de terminat un roman, început la 20 de ani), iar dacă voi termina romanul promis (mie însumi), voi renunţa la scris: România nu are nevoie de cărţi, nici de creatori, nici de intelectuali. Vedem cu toţii că săracii, săracii cu duhul, mafioţii, corupţii fac legea în ţara noastră.

Din 1990 am pierdut atâta timp în stradă încât aş mai fi scris câteva cărţi. Şi nu m-am ales decât cu o cruntă dezamăgire. Aşa că, la ce bun... Totuşi, vă ofer acest miracol...

Ce părere ai?

error: Content is protected !!