Îți voi spune numele meu dacă supraviețuim – Cosmisian

Vântul blând al serii înspuma părul ei mai lung ca niciodată. O priveam discret cum își umezea buzele. Cred că o făcea pentru a simți aroma pinului înmugurit. Modul în care își răsucea părul era dezarmant. Îl răsucea, apoi îl apăsa pe piept, pe linia lănțișorului ce se confunda cu auriul părului.

– Te-am remarcat în grupul venit din Prahova. Ești cel mai retras dintre toți. O faci intenționat?

– Sigur. Îmi propusesem să mă rătăcesc de grup încă din prima seară. Chiar înainte să te cunosc, erai acolo, undeva în mintea mea…

– Să știi că eu cred în așa ceva. Să nu îți pierzi gândul. Ai idee unde suntem și cum ne putem întoarce la Pensiunea Colina? Ești cazat tot acolo?

Nu am mai citit de mult timp Cortázar – Mihai Gîndu

…Nu am mai citit de mult timp Cortázar, rosti scriitorul, sorbind din paharul cu rom şi lăsându-se pe spate în fotoliul care îi alina orele de singurătate. Am trăit acele clipe magice, când fantasticul se îmbina cu realul, când mă simţeam de parcă aş fi fost eu însumi în America de Sud, când vrăjile prindeau viaţă…

   …Şerpi vorbitori, fete unduindu-şi trupul cu mişcări de dans, înălţimi ale munţilor…

   Acum nu este decât o singurătate fără sfârşit, un blestem aruncat asupra omenirii, o toropeală a orelor Paradisului pierdut…

Bogdan Dărădan: „La mine, cred că viaţa a fost un joc de biliard şi snooker, în acelaşi timp!”

Toţi suntem precum bilele pe o masă uriaşă de biliard sau snooker şi totul ţine de cum reacţionăm, de cum ne mişcăm pe această tablă. În rândurile ce vor veni tocmai despre aceste „ciocniri” voi vorbi. Despre cât de adânci sunt, cât de spontane, cum interacţionează ele şi cum schimbă schema bilelor pe tabla de joc.

Nu întâmplător am citit odată pe un wall de Facebook asta:

,,În viață, contează doar 10% ceea ce ți se întâmplă. Restul de 90% este legat de modul în care reactionezi la ceea ce ți se întâmplă”.

Marius Davidescu – Odihnă… | #FabricadePoezie

o vară toridă… cormoranul ăsta își întinde gâtul către cer – nu e nimic acolo. totul e aici. la picioarele tale. pasăre măiastră sculptată în diamant. eu mă las în voia sorții. mă sparg de valurile mării negre și dansez cu peștii. departe cât mai departe… sunt o epavă

…navighez fără busolă. caut lumea veche căci în cea nouă nu îmi mai găsesc locul. mă întorc la rădăcini. sunt o rădăcină din copacul vieții. îmbrățișez natura fără ca să-i știu secretul. îmi vorbesc în șoaptă cărăbușii… ce alegorie

error: Content is protected !!