Versuri inspirate de imagini (5) | #MuzadeDuminică
Iată-ne ajunși la „episodul 5” din „Muza de Duminică”, săptămână în care ne-a inspirat această imagine:
În zilele ce urmează, ne vom lăsa purtați printre versuri pornind de la o altă imagine. O veți regăsi pe pagina noastră de facebook: Fabrica de Poezie. Dacă aveți sugestii de fotografii ce ne-ar putea fi muze, le așteptăm prin mesaje sau e-mail pe contact@fabricadepoezie.ro.
Spor și inspirație!
Nicolae Ursu
Mare de mare
Pe nisip dintr-un deal.
Floare de sare
Într-un val din aval.
Râpă din care
Nici un gand nu rasare,
Nici valul nu misca,
Nici vântul nu pisca.
Pustiu.
Dar priveste:
Prin ochii mintii, marea se unduiește!
Maria Szabo
Portal către sine
Dă-ți voie să cazi,
În cioburi de mare să te scalzi.
Privește-ți nemărginirea,
În linii de ceruri, sărutând marea.
Bogdan Dărădan
Reflectii imuabile
Se ia nisipul așternut ca praful pe versuri,
Ascuns printre umbre, printre rânduri,
Se cerne de nonsens si necuvinte,
Si se așază cuminte undeva,
Departe de oameni și masti,
Departe de fete de piatra,
Si emotii anoste de gheata,
Si apoi se presara la orizont,
Putin verde de fag,
De brad, de iedera,
De flori de nu ma uita,
Si se lasă tot platingul la dospit,
Câteva clipe între vise,
Câteva ore aievea scurse din clepsidre,
Cateva zile din ani bisecti seculari
Apoi se scoate o oglinda
Din sufletul Pământului,
Din inima Gheenei,
Si se așteaptă răsăritul.
Si cand prima geana de lumina
va zgâria in raspar moleculele de mercur topit cu lacrimi,
Atunci o sa se nască oceanul
din neant.
Si il voi privi din adancul karmei
Pana când ma voi topi in el
Si el in mine, ca intr-un tot imuabil.
Adriana Crăciunescu
Ca o frunză
În toamnă
Se scorojește
Totul
În jur.
Pământul se sfarmă…
În palme muncite.
Până devine
pulbere
luată de vânt.
Seceta supremă!
Și-apoi,
Din întâmplare,
Din pură întâmplare,
Descoperi
Oceanul
Din inima deșertului.
Crezi că e doar
O Fata Morgana.
Dar
AUZI
Valuri care se sparg de țărm.
E liniște,
Pace,
Răcoare…
Și-atâta VERDE brusc,
te lovește
fix in plexul solar.
Knock out !
Străfulgerat, rămâi pe nisip,
Lași apa sărată să-ți spele picioarele
Ca o Marie Magdalenă.
Viața îți dă de știre
Că totuși…
IUBIRE.
Georgiana Mihăilă
I want to live a life worth writing about.
Poezia îmi permite să-mi transform focul interior în dureri silabisite. Îmi este cel mai bun prieten și călău, pacea negăsită și măsura insomniilor.