Muza de Duminică #10 | Versuri inspirate de imagini

Dragilor, după cum se vede, am revenit cu îndrăgita noastră joacă, Muza de Duminică, în care ne lăsăm introduși în lumea unor fotografii și scriem versuri inspirate de imagini.

Astăzi, „episodul” 10 din aceast serie:

Dacă îți dorești să ni te alături, o poți face printr-un simplu comentariu la postarea publicată în fiecare duminică pe pagina noastră de facebook Fabrica de Poezie sau pe Grupul Fabrica de Poezie.

Spor și inspirație!


#six_feet_above

Adriana Crăciunescu

M.am pierdut

printre litere,

M.am pierdut

printre file…

De la o vreme mă caut chiar și prin ziar.

Uite.aici, ce mai știre!

Tânăr poet, total ne.ancorat

În realitate,

Plutește în derivă

Six feet above.

De la lotus i se trage, pesemne…

( poziție total nesănătoasă în opinia publică)

Preferabil să fii cu

picioarele pe pământ,

cu capul pe umeri…

Nu așa, deasupra florilor

Deasupra norilor…

Te pierzi de nu te vezi!

Oare cine o fi dat anunțul ăsta?


Levitând

Marius Ionescu

Levitand

Am privit lumea

Prin ochi de ziar

Si am vazut-o

zburand în jos,

In adanc

Si în van…


Meditație

Bianca Pricopie


Fata de la pagina 3

Marius Alex Predescu

La un picnic pe iarbă,

din plictiseală

deschid ziarul

luat de la chioșcul

care a rezistat demolării,

fix la pagina 3

și retina înregistrează instant

o tipă brunetă ce pozează

provocator

într-un lan de rapiță.

Cât de original decor

dacă n-ar fi

copiat

de atâția amatori,

fără cizme de cowboy

fără pălărie la fel,

fără trup de model,

cum are fata asta, Michelle.

Mai jos scrie că îi plac bărbații

inteligenți,

cu multă imaginație,

simțul umorului,

fantazează să joace într-un film

la Hollywood

iar la petreceri bea doar vin rosé

și simt deja cum încep să plutesc.


Plutesc

Ursu Nicolae

Plutesc.
Vreau sa m-agat de prezent,
Dar cad.
E-nselator.
Ce vad nu e ce pare,
Ce simt e o-ntrebare:
Unde mergem?


Căci eu mă simt în lumea mea
Plutitor și rece…

Georgiana Mihăilă

Am primit o scrisoare la
cutia poștală
dar
nu știu cum se face că
mi-a adus-o un câine
cu trei capete
bălind pe jos, pe iarbă
cu rouă
și în loc de salivă au
răsărit păpădii
Am luat hârtia și
am deschis-o
și-am deschis-o
și-am deschis-o
până ce m-a
deschis ea pe mine.
Era ziarul de ieri
în care-mi apăruse
prima nuvelă
despre trei copii
cu trei capete
ce se plimbau printre
Jupiter și Saturn
și-și făceau culcuș
din Calea Lactee.

Georgiana Mihăilă
contact@opisicaneagra.ro | Website | + posts

I want to live a life worth writing about.

Poezia îmi permite să-mi transform focul interior în dureri silabisite. Îmi este cel mai bun prieten și călău, pacea negăsită și măsura insomniilor.

Ce părere ai?

error: Content is protected !!