Recomandări ale „poeților din câmpul muncii”:
Adriana Crăciunescu
Alexandru Macedonski – Ce-aș vrea?
Aş vrea odată iubita-mi ţară
Să se ridice din somnul său
Şi cu glas tare să strige: Piară
Al României oricare rău!
Aş vrea dreptatea să renvieze,
Să renflorească p-acest pământ,
Şi tot românul ca să lucreze
Pentru al ţărei falnic avânt!
Aş vrea ca fala şi fericirea
Să mai umbrească patria mea!
Şi-n orice inimi să văd unirea!…
Iacă, o! Doamne, iacă ce-aş vrea.
Lili Goga
Din orizontul meu…
Din orizontul meu pestiț, cu cetină şi tâmple grizonate,
Am zămislit azi pentru tine frumoase poeme colorate,
Pe care mâine-apoi, temeinic, în templul meu sihastru,
Le voi spoi în roşu, galben şi albastru.
Te-oi însoți cu cerul, cu steaua-ndepărtată şi cu vântul,
Iar la ureche-ți voi şopti în noaptea răcoroasă cântul
Si-ți dărui-voi scaiul şi spicul răsărit din spațiul mioritic,
Obrazul şi sudoarea din plaiul păstoresc cel scitic.
Şi-apoi, coloană nesfârşită, țâşnind din spațiul ondulat,
Cu palmele-ți voi mângâia făptura şi, blând, hotarul dantelat;
Mă voi nălța semeț la stele cu numele-ți împăturit la piept
Ştiind că pentru tine a trăi sau a muri e cel mai înțelept.
Iar dorurile toate-nvăluite în fumul norilor îngândurați,
Trecând agale peste piscuri, înseninându-te-n Carpați,
Cu ochii ațintiți spre soare, te vor vedea sus, tot mai sus,
Chiar şi atunci când, obidită, pari să cobori ínspre apus…
L. G.
2018.11.30
Bârlad
Alex Predescu
România mea – George Lesnea
Românie din străbuni,
Ţara mea de duh şi stâncă,
Precum dangătul răsuni,
Eşti ca doina de adâncă.
Aripi mari te duc în zbor
Către zări de mult visate.
România mea de dor,
Ţara mea de libertate.
Nu mai pui nădejdii frâu,
Tot ce-i rău e-acum în scapăt.
România mea de grâu
Şi de codri fără capăt.
Poartă oamenii sub frunţi
Noi şi limpezi înţelesuri,
România mea de munţi,
Ţara mea de văi şi şesuri.
Calci prin anii furtunoşi
Peste sorţile viclene,
Ţara mea de Feţi-Frumoşi
Şi Ilene Cosânzene.
Românie cu ochi treji,
Dintre flori tu cea mai rară,
Ţara mea de vechi viteji
Şi apărători de ţară.
Roşul hainei lui Ştefan
L-ai trecut pe dragi pânzături;
Brâul galbenului lan
Tu l-ai prins de el alături;
Străjuind orice meleag
De pe zidu-i de sihastru
Voroneţul pe-al tău steag
A pus cel mai sfânt albastru.
Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie – Mihai Eminescu
Românie din străbuni,
Ţara mea de duh şi stâncă,
Precum dangătul răsuni,
Eşti ca doina de adâncă.
Aripi mari te duc în zbor
Către zări de mult visate.
România mea de dor,
Ţara mea de libertate.
Nu mai pui nădejdii frâu,
Tot ce-i rău e-acum în scapăt.
România mea de grâu
Şi de codri fără capăt.
Poartă oamenii sub frunţi
Noi şi limpezi înţelesuri,
România mea de munţi,
Ţara mea de văi şi şesuri.
Calci prin anii furtunoşi
Peste sorţile viclene,
Ţara mea de Feţi-Frumoşi
Şi Ilene Cosânzene.
Românie cu ochi treji,
Dintre flori tu cea mai rară,
Ţara mea de vechi viteji
Şi apărători de ţară.
Roşul hainei lui Ştefan
L-ai trecut pe dragi pânzături;
Brâul galbenului lan
Tu l-ai prins de el alături;
Străjuind orice meleag
De pe zidu-i de sihastru
Voroneţul pe-al tău steag
A pus cel mai sfânt albastru.
Georgiana Mihăilă
Grigore Vieru – Tot în limba ta
Georgiana Mihăilă
I want to live a life worth writing about.
Poezia îmi permite să-mi transform focul interior în dureri silabisite. Îmi este cel mai bun prieten și călău, pacea negăsită și măsura insomniilor.
Ajută și tu la dezvoltarea fabricii și dă vestea mai departe
Citește și...
