Dragilor, după cum se vede, am revenit cu îndrăgita noastră joacă, Muza de Duminică, în care ne lăsăm introduși în lumea unor fotografii și scriem versuri inspirate de imagini.
Astăzi, „episodul” 10 din aceast serie:
Dusă pe cărarea timpului,
Dar nu foarte departe,
Pentru a nu se rătăci, poate,
Primăvara a revenit de peste zări,
Făcând ca pământul să prindă viață,
Culminând în flori și concerte pe baltă.
Vineri seara, pe la ora 7, ne-am întâlnit cu o ocazie foarte specială:
Fabrica de Poezie a împlinit 2 ani!
Dată fiind situația actuală, evenimentul a avut loc online, dar emoțiile „din teren” s-au menținut aproape neatinse.
Pe lângă alte discuții și zâmbete, am privit împreună această retrospectivă, un clip pe care l-am editat cu greu. De ce? Pentru că mi-a fost aproape imposibil să aleg.
Ce să tai și ce să las?
Mi-au căzut ochii pe tine în tramvaiul 32.
(Mă întorceam de la librărie.)
Era o zi neobișnuit de caldă de ianuarie,
Iar tu purtai o mască din acelea ieftine,
Care se găsesc în orice farmacie.
Doar o privire spre tine a fost de ajuns,
Mi-ai intrat în sânge ca un virus,
Te-ai strecurat în fiecare celulă
Și am simțit că sunt răpus
De o dorință irezistibilă
De a te întreba
Câte stații mai sunt până la Petre Ispirescu.
Dac-ar fi să fiu altul decât cine sunt în prezent
Cred că aș alege pe loc să fiu Batman.
Nu m-ar deranja să am o viaţă dublă,
Aș căra fericit infractori într-o dubă,
Cum ar fi recidiviștii eliberaţi de guvern.
Sau aș putea să am un bolid de curse,
Să apăs pedala până la cap…
28 noiembrie 2018 Alb Alb este balastul ce și-l trage pământul Și face ca lucrurile să se desfășoare mai încet. Albă este lumina unui neon…