Salutare! Muza de duminică s-a întors. Deși am putea spune că n-a plecat niciodată. N-am mai vizitat-o noi. Până în luna iunie a acestui an, când am redeschis seria de poezii inspirate de imagini.
Noutatea vine din faptul că le vom aduna pe toate într-un singur articol pe lună (septembrie, octombrie etc.), iar la întâlnirile noastre offline le vom citi și interpreta fiecare după bunul plac. Astfel, vom înțelege ceva mai bine ce a vrut să spună autorul, nu?
Așadar…
Muza de… Vară 2022
Muza de duminică 11 – Iunie 2022
Nicolae Ursu
Deschide fereastra sa intre lumina/Trage de masca, descopera ziua/Împinge într-o parte noaptea ce pleaca/Si-n cealaltă parte, lumea opaca./Păstrează la mijloc o dara de alb/Și pune-i un zambet, ca de ban calp./Chiar dacă e rânjet, schimonosit/E totuși, astăzi, binevenit…
Adriana Crăciunescu
#layers
Strat cu strat
Îmi cad măștile obligatorii.
Toți vor să le vadă doar pe ele.
Conveniențele.
Nu.i interesează
nici o secundă
Miezul.
Ce rămâne când au căzut toate?
Doar tu și fața ta reală.
Cine o poate vedea, cine o poate accepta, cine o poate iubi așa cum e
Fără fard, fără podoabe?
Muza de duminică – Iulie 2022
Muza de duminică 12
Adriana Crăciunescu
#upside_down
Iubirea adevărată
e simplă.
Celălalt vede frumusețea lumii în ochiul tău
Așa cum o vezi tu.
Chiar dacă
Prin lentila ta
E
Cu susul în jos.
Viorel Ioniță
Cu piciorul este mare,
dar cu gându-i ne-nsemnată,
luminată când de soare,
când de lună, rece pată.
Nicolae Ursu
Cat de mica este lumea!/Doar un răsărit si-atat/Sau doar un apus de soare/Cat un gand de mult ascuns…/Pot ca sa cuprind intregul/Și în palma ca sa tin/Și oceanele si marea/Și nisipul cel mai fin./Dar nu pot să tin clepsidra,/Timpului/Si-atunci: suspin…
Georgiana Mihăilă
Mă ții în palmele tale reci
Și mă citești ca pe o carte deschisă
Te uiți prin mine ca într-un glob de cristal –
O oglindă în care îți vezi toate defectele
devenite la apus adjective unice
greu de reprodus
Acum plec, dar revin mâine la
prima oră.
Muza de duminică 13
Nicolae Ursu
PESIMISM „S-a intors masina lumii”,/Nu-i nimic ca altadata/O cacofonie-i toata/Lumea stransa laolalta./Caii liberi,pajisti verzi,/Doar desene pe pereti./Rand de pomi in disciplina,/Nu exista./In surdina,/Cad iluzii,frunze,vieti/Si se pierd spre valea lina/Umbrele unor profeti./Ce sa spuna toti acestia/Cand privesc in sus pe dealuri?/Ca e bine,ca e pace,/Ca e iarba valuri,valuri,/Ca sunt cai ce pasc in tihna/Si se harjonesc glumeti?/Nimic nu se potriveste,/Ar fi bine,dar nu este,/Loc acum pentru profeți…
Societatea –
acești călăreți pe cai neștiuți
aleargă bulversați
pe bulevarde
Când destinația ar fi
doar aia în care iarba îți este
pat și hrană și pământul
îl simți direct prin talpa de piele
de om
fără brand, fără, fără, fără.
Ce-ar fi să rămânem nepotcoviți?
Muza de duminică 14
Iulia Poenaru
Got my eyes on you! Zâmbiți! E duminică!
Adriana Crăciunescu
#Big_brother
Atenție! Se filmează.
Mai mult ca niciodată.
Nu mai fumați! Nu mai beți! Nu mai mâncați, nu mai dormiți fără griji, nu mai visați frumos,
nu mai dansați like nobody’s watching!
Nu vă mai iubiți ca tâmpiții!
Dăunează grav fericirii
Trăiți cu măsură! (din nou)
Nu ieșiti din rând!
Fiți disciplinați și obedienți!
Ochiul vigilent al supraveghetorului vede tot,
corectează tot.
Aveți liber la hate
Canibalism social
Invidie, frustrare…
Make war not love!
Viorel Ioniță
Ochi ascunști de după ziduri,
Cuie-ascunse-n ceafa mea
Nicolae Ursu
Spanzurati pe ziduri sumbre,/Doi ciclopi privesc spre lume/Si parca ne par a spune:/Nu miscati,nu faceti glume,/Stati cuminti,fiti niste umbre! Doi ochi ageri,luminosi/Stapanesc cu-nfricosare/Si n-arata indurare,/Cand ceva, un om mai are/De impartit cu cei milosi. Nu e loc de bucurie/De-un gand bun,de-o vorba dulce/Ci de vrajba ce aduce/Linistea,celui ce duce/Zvonul stramb la Stapanire…
Georgiana Mihăilă
Urmărește-mă
Urmează-mă
Urmează-te
Nu știi nimic
Când crezi că
Știi totul.
Muza de duminică 15
Nicolae Ursu
Rar se aprinde o idee/Si cand se-ntampla,crapa becul…/Deci,la caldura si la versuri,/Punem la rece intelectul!
Georgiana Mihăilă
Imaginea asta este un clișeu
cap-coadă
Fără cap și fără coadă
E treaba aia ce se leagă
de idei, inspirație și Evrika!
Descopăr și acopăr des
nevoia de scris și atenție
că-s un copil cu nevoi de copil
și un adult cu nevoi de copil
Și știi ce? Imaginea asta
e muza de duminică.
Dar asta poate fi doar
o altă idee. Evrika!
Muza de duminică 16
Viorel Ioniță
Alb, prea alb, obositor,
calm facil și calp,
mă atrage cu chemări
de paing plasă.
Georgiana Mihăilă
Părăsirea cuibului
e semn că ai crescut
Dar poate durea toată
Viața
Dacă pleci prea devreme
de lângă ai tăi
De exemplu, la 14 ani.
Muza de duminică – August 2022
Muza de duminică 17
Bogdan Dărădan
Erau odată vieți și clipe de sens/Agățate stingher de rasteluri pe pereți/Azi, nici zidurile nu mai sunt ce au fost/Unele au ferestre cu gratii, în locuri puse fără rost/ Azi privim cerul și ne prefacem liberi/ când totul în jur e piatră și rămânem goi și stingheri…
Întotdeauna mi-e greu să spun lucruri despre mine.
De obicei, mă exprim mai bine prin culoare pentru că îmi place să pictez. Și prin vorbe, câteodată. Când scriu poezie sau proză scurtă. Nu pot face asta simultan (chiar dacă, de obicei, sunt multitasking). 🙂 Când am inspirație pentru pictură nu pot să scriu și viceversa.
Citesc de toate atunci când am timp și dispoziția necesară. Când nu, cumpăr cărți pe care îmi propun să le citesc când am timp și dispoziție. Deci... bookoholică și hoarder de cărți.
Printre autorii preferați: Yukio Mishima, Yasunari Kawabata, Haruki Murakami, Elif Shafak, Giovanni Papini, Alecsandri Baricco.
Fac fotografii (ca japonezii în vacanță) și plimbări în natură, ori de câte ori vreau să mă relaxez.
Numele: Cristian Gabriel Vulpoiu,
Varsta: 47
Anul si locul nasterii: 1975, Bucuresti
Locul de munca actual: Administrator de sistem informatic la
Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Limbi si Literaturi Straine
Ultima scoala absolvita: Master in climatologie la Facultatea de
Geografie, Universitatea din Bucuresti, scoli tehnice de profil IT
Scriu din anul 2005, volume publicate 5, in curs de publicare inca 3.
Poet, prefatator de carti, textier, scriitor de cronici despre carti, etc.
Am apărut pe lume în 1952 (prea devreme?, prea târziu?), veșnic în așteptarea unor vremuri bune. De scris m-am apucat cu timiditate, neîncrezător în mine, așternerea sufletului pe hârtie fiind mai degrabă o necesitate personală, decât o nevoie de comunicare. Când alții m-au încurajat să perseverez, ca orice “geniu” care se respectă, mi-am ales un pseudonim, Leonida Ivel. Ce n-am reușit să-mi aleg a fost stilul, putând spune mai degrabă ca este... fără stil, singura notă comună a scrierilor mele fiind nonconformismul. Ca întreaga mea viață.
Pasiuni: chitara/absolvent Scoala Populara de Arta Bucuresti - promotia 1980 Clasa prof. Sorin Constantinescu.
Lipsa de eruditie in ceea ce priveste poezia, dar sensibil la cuvinte, in limite normale.
Simpatizez cu textele lui Alexandru Andries. Din pacate, in legatura cu poezia mare, nu am formata o educatie adecvata, doar o aplecare fireasca spre ceea ce este evident frumos. Ma impac mai bine cu proza, dar indraznesc cateva versuri.
Lipsa avere. Posed cei 7 ani de acasa si educatia generala facuta pe vremuri, cu adaos de la bunici.
Cetatean modest, oripilat de realitatea grobiana si materialista a prezentului.
Got my eyes on you! Zâmbiți! E duminică! 
