Dilemă Încă în floarea vârstei, cei din urmă rămași trandafiri de noiembrie se întreabă îmbujorați de nehotărâre cât să mai rămână oare îndrăgostiți de frunze…
Grupul de Poezie ne este un loc în care ne împărtășim, din când în când, rânduri, idei, gânduri. Și tot din când în când, mai lansăm câte o întrebare sau provocare. Astăzi, am adunat răspunsurile la întrebarea:
Care este cea mai recentă poezie scrisă de tine?
Iată ce am „cules”:
Dragilor, după cum se vede, am revenit cu îndrăgita noastră joacă, Muza de Duminică, în care ne lăsăm introduși în lumea unor fotografii și scriem versuri inspirate de imagini.
Astăzi, „episodul” 10 din aceast serie:
În căutarea fericirii (basm pentru oamenii mari)
A fost odată, demult, pe vremea când soarele lumina albastru peste pământ, un ținut îndepărtat peste care ploaia nu mai contenea să cadă. Oamenii locului erau obișnuiți cu asta, unii chiar se bucurau pentru că, spuneau ei, roadele pământului așa se fac, cu apă multă și soare când vrea Cel de Sus.
Nu toți, însă, erau fericiți să vadă soarele doar când și când. Într-un sătuc de câmpie, în mijlocul unei grădini pline cu flori, își avea casa Liala, o fată înaltă, frumoasă, cu părul bălai. Cât era ziua de lungă, își făcea de lucru prin grădină, că ploua sau nu, ea își îngrijea florile. Oamenii din sat nu o vedeau cu ochi buni.
Despre moartea „buzduganului unei generaţii”, cum l-a numit criticul Eugen Simion pe Nicolae Labiş, s-a vorbit mult şi s-a speculat şi mai mult.
Cu toate acestea, nu cred că vom şti vreodată adevărul „gol-goluţ” despre nefericita întâmplare. Născut într-o familie de intelectuali patrioţi (un tată care a luptat în Al Doilea Război Mondial şi un bunic care a murit pentru ţară în bătălia de la Mărăşeşti), Nicolae a fost atras de scris şi artă încă din fragedă coplilărie.
La 5 ani ştia deja să citească, la 13 ani juca într-o piesă de Shakespeare, pe o scenă improvizată în satul natal, iar la 15 ani era cel mai tânăr participant la o consfătuire a scriitorilor din Moldova, fiind considerat „o minune a locului”.
Alexandru Macedonski, primul reprezentant al simbolismului în literatura română, s-a născut la Bucureşti, în 14 martie 1854.
Poetul rondelurilor a debutat în 1872 cu volumul de versuri „Prima Verba”. Din acel moment şi până în 1920, Macedonski are, în afară de literatură, o activitate diversă în multe domenii (politică, administraţie, ştiinţă), datorată unei personalităţi pline de nelinişti şi curiozitate pentru nou, alături de un orgoliu nemăsurat care, din nefericire, i-au adus de-a lungul timpului nenumărate neplăceri.
Bun găsit tuturor! Episodul cu numărul 7 din Muza de Duminică a fost scris sub inspirația oferită de imaginea aceasta: […]
Cea de-a patra muză a poposit mai greu pe site-ul nostru, dar asta nu o face mai puțin demnă de citit. Dimpotrivă. Imaginea care ne-a inspirat săptămâna trecută a fost aceasta:
Cine este Sidonia (un prenume atât de neobișnuit pentru secolul 21) și ce a lăsat ea în urmă?
Născută la București, în 4 august 1908, este primul copil al lui Leon și al Matildei Drăgușeanu. După nașterea celui de-al doilea copil, Matilda divorțează de Leon și se recăsătorește cu un militar de carieră, un apropiat al familiei regale. Probabil că un asemenea eveniment a avut un efect asupra copilului Sidonia care, mai târziu, în scrierile sale povestește întâmplări în care dragostea nu este împărtășită (Grasu’ este îndrăgostit de Creața, care nu-l iubește, iar el, în cele din urmă, se însoară cu Moața).
Săptămâna aceasta, imaginea care ne-a inspirat a fost cea de mai jos.
La ora 18:00, ne vedem pe pagina de facebook Fabrica de Poezie cu o nouă muză.
Spor și inspirație!