13 mai – Ziua Internațională a Dorului, în versuri | #fabricadepoezie
Pentru că astăzi, 13 mai, este Ziua Internațională a Dorului, un cuvânt atât de frumos și unic în limba română, intraductibil (exact) în alte limbi, am adunat câteva gânduri de la „poeții din câmpul muncii”.
Dacă doriți, ne puteți trimite versurile voastre (pe orice temă) la adresa contact@fabricadepoezie.ro, însoțite de o fotografie cu voi și o scurtă descriere.
Sunteți invitați, de asemenea, pe grupul de facebook Fabrica de Poezie. ^_^
13 mai – Ziua Internațională a Dorului, în versuri
Mi-aș dori să fiu iubită…
de Danya Ștef
Marile iubiri sunt întotdeauna neîmplinite.
Împlinite, ele se consumă treptat, se ard, se transformă în obișnuințe, în dezamăgiri, în căsătorii, în copii sau în nimic.
Doar misterul păstrează iubirea vie și femeia iubită.
E alegerea acesteia din urmă dacă vrea să fie amantă, soție sau iubită.
Femei sunt toate: prima pentru o noapte, a doua pentru o viață, cea din urmă pentru totdeauna.
Copiii te leagă de viață, iubirile-ți dezvăluie viul de dincolo de ea…
……………………………………………………….
Am adormit tremurând.
Nu știu dacă de frig, de frică sau de dor.
M-am învelit cu pielea mea, gândindu-mă că e a ta.
Am visat că-ți spuneam că un copil e viață îmbrăcată în iubire sau iubire îmbrăcată-n viață.
M-ai întrebat dacă ceea ce se naște între noi nu e viu, nu e iubire?! și mi-ai spus să am grijă de ea.
M-am trezit strângând-o la piept.
De frig, de frică sau de dor.
Ochii n-au putut vedea dincolo de pernă, așa că i-am închis
și am reînceput să tremur.
Din volumul “Colecționara de himere” – CDPL, 2019
#Stranietăți – Adriana Crăciunescu
Dor…
Acest cuvânt intraductibil
Există numai în română
Și cuprinde o lume-n mână
Scris în sânge ilizibil
Dor… durerile din lipsă
Și imposibilul neant
Trei litere… gol și dor
Suflet, iubire, alean
Copilărie, acasă, dor…
Aluatul din care m-am dospit
Suflare de viață și amor
Zâmbet, ființe, poezit…
Inefabil dor
de Irina-Cristina Țenu
Inefabil dor
Curge călător
Devenind izvor
De lacrimă sfântă
În privirea inalienabilei iubiri
Dintr-un suflet imuabil
Ce luptă-n zadar cu-un apus malefic
Al pasiunii strânse într-un buchet
De reminescențe ale unei mări de trăiri
Secate de arșița clipei
Care aparent a murit
În brațele inimii tale,
Himeră a inimii mele
Ce trăiește într-o
Asiduă frământare
Plămâdită în covata timpului necruțător
Cu dragostea din noi.
Inefabil dor,
Rază de lumină
În întunericul nimicului
Ce adăpostește iubirea dintre noi
Care își scrie testamentul
Cu lacrima fiecărei ploi.
De <Ziua Dorului> 
de Bogdan Dărădan
Ce e <Dorul>?
<Dorul> e ca pofta de dulce?
Nu cred, pentru ca atunci cand poftesti la ceva dulce,
dupa ce ai savurat acel desert oricum ar fi, pofta trece…
La <Dor> e tocmai invers,
„Pofta” rămâne vie și dupa ce te intalnesti cu el/ea.
Cand spui ca <iti e dor>, ce inseamna asta pentru tine?
Iti e dor de ce anume?
De ochii lui/ei, de discutiile dintre voi, de momentele intime, de plimbari, de tot?
Oare asta inseamna <Dorul> sa simti atat de adanc fara sa raționalizezi, sa analizezi?
Paradoxal, cu cat e mai abstract dorul, mai intens,
el devine o manifestare mai concreta, mai conturata,
si totul in jur pare atins de dor.
<Dorul> e ca o energie?
Mai curand e anti energie pentru ca senzatia de dor nu te incarca, te descarca de emotii, gesturi, lacrimi.
Oare <Dorul> doare?
Ar trebui sa doară ca să fie <Dor>?
Emil Iulian-Sude
Mi-un dor de dor
dorurile dorului de dor!
Scrisoare pentru mama
de Gilly Elena Trîncă
(din volumul Gânduri la margine de suflet)
Georgiana Mihăilă
I want to live a life worth writing about.
Poezia îmi permite să-mi transform focul interior în dureri silabisite. Îmi este cel mai bun prieten și călău, pacea negăsită și măsura insomniilor.