M-au prins zorii încercând să-mi lămuresc trăirile,
Și n-am avut curajul să blamez dimineața
că încă mă sufoc între pat și versuri,
cu mintea uitată între timp și ploi.
Mă fugăresc într-un cerc închis amintirile
în care mă amăgesc singură că am înțeles viața,
Da-s prea tânără pentru scris literaturi…
Vineri seara, pe la ora 7, ne-am întâlnit cu o ocazie foarte specială:
Fabrica de Poezie a împlinit 2 ani!
Dată fiind situația actuală, evenimentul a avut loc online, dar emoțiile „din teren” s-au menținut aproape neatinse.
Pe lângă alte discuții și zâmbete, am privit împreună această retrospectivă, un clip pe care l-am editat cu greu. De ce? Pentru că mi-a fost aproape imposibil să aleg.
Ce să tai și ce să las?
Ești ca o mantră, dragă,
Lumea noastră-i poezie..
2 inimi pe-aparate într-o simplă anestezie.
Îți prezint inima mea de spumă;
Dacă te sperie vino mai aproape
Să vezi o eternitate prin caleidoscoape