Versuri inspirate de imagini (2) | #MuzadeDuminică
Săptămâna aceasta, imaginea care ne-a inspirat a fost cea de mai jos:
La ora 18:00, ne vedem pe pagina de facebook Fabrica de Poezie cu o nouă muză.
Spor și inspirație!
Bogdan Dărădan
Absurd la Una mică
În pandemia asta seacă
M-am plictisit îngrozitor
Și era cald, părea cam vară
La copcă șanse anul viitor
Dar eram fiert de nerăbdare
Și pandemia îmi repugnă
Așa că mi-am improvizat din nimic
Cea mai nemaivăzută undiță
Am început să pescuiesc
printre boabele rătăcite de porumb
Și cum stăteam nătâng și tâmp
am pescuit un nimic ud
Și cum priveam în copca seacă
Și cugetam la ale vânturi gânduri
a început un fior să-mi treacă
prin păr și piele și sira spinării
și m-am încovrigat subit
și din neant… m-am slobozit
Adriana Crăciunescu
E limpede lacul.
Nemișcat ca oglinda.
Sunt singur
Pe mal
În liniștea asta supremă.
Doar undița mea
Sparge
Perfectul luciului de apă.
Sunt gata să prind
Peștișorul cu dorințe.
Dar
de ce naiba am picioarele astea de amerindian
Blackfoot?
Habar n-am de ce e fereastra închisă
și faianța asta-i rece fierbinte.
Scot fum pe tubul de plastic din gură.
Mi s-au aburit ochelarii.
WTF!
Văd ca prin ceață.
Și zău, mă deranjează teribil!
Și ce-i cu bubuiturile astea în ușă?
Voi ați auzit cumva de respectarea intimității?
Probabil că nu. (De aia tot încercați să mă îmbrăcați
În cămașa aia cu mâneci lungi).
Dar
Eu vă ignor
Ca un rege pescar.
Am ceva mai bun de făcut cu viața mea.
Mă așteaptă peștișorul de aur.
Șșșș! Liniște!
Alin Jugănaru
Sunt propriul meu pescar de vise,
Deși multe n-au fost prinse,
Singur stau, doar pescuiesc,
Vreau să prind, să mai trăiesc.
Monotonia unei duminici în singurătate
Îmi aduce gânduri din cele întunecate,
Pescuiesc doar vise, din ele mă hrănesc,
Sunt un visător, sunt ceva nelumesc.
Ursu Nicolae
Viața e-o-ntrebare
Fără de răspuns,
Pescuiești în ape
Tulburi ‘ndeajuns
Cât să crezi că-n față
Ai ochelari de cal
Iar în spate, parcă
Un bideu oval…
Georgiana Mihăilă
atunci când te lupți cu tine însuți
e ca și cum ai da la pește pe uscat
căpos din fire, pui căpăstru firii
și tot încerci să sondezi din ficat
și din glande, din creier serotonină,
pace! nu-i, dar ui’ pe geam: zi senină!
ridică-ți capul dintre umerii umili,
aplecați către o lume necunoscută,
căci în undița fericirii tale n-ai pus
momeală. nu se prinde, dar ascultă
-mă când șoptesc de dincolo de ușă:
cămașa cu mâneci lungi îți vine mănușă.
Georgiana Mihăilă
I want to live a life worth writing about.
Poezia îmi permite să-mi transform focul interior în dureri silabisite. Îmi este cel mai bun prieten și călău, pacea negăsită și măsura insomniilor.