Mihai Ciobanu – Poezii (3) | #FabricadePoezie
Sufletul cuvintelor
privesc fascinat apa lacului
cum alunecă pe spinarea şarpelui
un cuvânt buclucaş s-a înglodit în mine
iubito, pe ultimul drum să ne ţinem de mână
cuvintele nespuse vor înverzi în noi
şi ne vor împiedica să devenim strigoi
ţipetele pescăruşilor ne vor ţine treji
pentru a ne ruga împletindu-ne oasele
cuvintele tale se amestecă cu ceaţa
unul anume ninge în sufletul cuvintelor mele
viaţa noastră-un fel de-mpletitură de nuiele
de ce-am iubit pietrele?!
Acum cârduri grele de pietre
înoată pe geana ce se zbate albastru a sufletului meu
Început de toamnă
vântul bate în dungă în cimitir
pe câmp se rostogolesc scaieţii
vălătuci de ciulini
culcat pe pământ desnudez un bujor rătăcit pe mirişte
şi-ngân
mă iubeşte
nu mă iubeşte…
crucile în cimitir au dat în frunză
rătăcite în visele mele de lumină
clopotul bate în dungă
pielea se încreţeşte în singurătate
e toamnă doamnă
iar eu sunt cântec din caval
pe piedestalul privirilor tale
Borangic însângerat
soarele din ochii tăi este acum în palmele mele
ştampilat pe vecie de privirea ta
aştept ca nebunia hoinăritului prin lume să ia sfârşit
vino iubito de ia lumină în palmele mele
unde e cald şi bine
aici ţi-ai uitat ADN-ul
şi cămaşa de noapte din borangic
în care-ai devenit femeie
lumea aceea nu-i moartă
iar din palmele mele izbucnesc uneori porumbei călători
verzui-gălbui…
în privirile lor se odihneşte trupul tău
Irisul tău
am tot cărat cu mine aceste cuvinte fără să ştiu
aşa cum nu ştiu de tonele de aer de deasupra mea
(probabil dacă ne-am da seama în secunda următoare am fi cenuşă)
oare câte tone de cuvinte poartă un om cu sine de-a lungul vieţii
şi ce lege, ce forţă lipeşte unele cuvinte-n poeme
ca un amurg printre cruci şi greieri singuri
razele dimineţii alergând printre maci
şi roua căzând pe obrazul fetelor singure
am scrijelit cu os de mamut irisul tău colorat cu limbi de cobre
ca să-mi şoptească poeme şi să-mi descânte soarta(ţesută-n borangic)
Rugă-n ceramică verde
beau culoarea ochilor tăi
de pe fruntea plină cu rouă
ouă de pitpalac răsună
ca nişte maracasuri sacre în plină câmpie
poemele dau cu mine de-a dura
pe coloana spicelor coapte
în surâsul misterios al ciocârliei
mă plimb ca un rege războinic pe tăişul coasei
sub tălpile mele oasele alor noştri seceraţi de gladius
simt cum zvâcnesc în cuvintele sacre ale limbii bătrâne
sunt armăsarul care rodeşte câmpia
semăn cu limba verbe de smalţ şi culeg pitpalaci
stau la poalele tale iubito şi aştept mântuirea
înainte de ultimul gest cu lunetă-al câmpiei
între noi ultimul obstacol doar respirarea de floare
o albăstrea amărâtă ce tocmai se lăfăie pe lamela
microscopului lui Dumnezeu….
Miracolul iubirii
îmi place cărămida cum sună,
o crustă rubinie în care a îngheţat focul,
sărutul miraculos al iubirii,
comuniunea dintre mâinile mele însetate de dragoste
şi ochii tăi, senini şi mari,
ca o rugăciune la poalele muntelui sacru,
un izvor firav printre pietre şi rădăcini,
ne mângâie sufletul,
în timp ce buzele noastre se dezmiardă, înclopoţindu-se dincolo de timp,
sufletul nostru respiră netulburare,
printre degetele noastre întreţesute,
aşa cum greierii reinstaurează viaţa,
între două bombardamente,
şi îngână izvorul vieţii printre cadavrele tinere,
sfâşiate de bombe reci de oţel,
pletele noastre se contopesc , la firul ierbii,
ochii noştrii se sorb, unii pe alţii,
pentru a trezi la viaţă pietrele,
reinstaurăm iubirea pentru a proslăvi eroii,
să cadă solzii răului, să-înfrunzească
neuronii care se pipăie însetaţi de iubire,
sunt piatra din mijlocul râului, care-a născut diamantul iubirii.
Mihai Ciobanu
Absolvent al Facultăţii de Matematică din cadrul Universităţii Bucureşti, programator şi profesor de matematică, autorul câtorva zeci de cărţi de matematică, informatică şi şah pentru elevii din clasele 1-12.
Directorul unei firme de informatică specializată pe crearea şi comercializarea de programe financiar-contabile pentru companii şi al unei edituri.
Autorul a zece volume de versuri, membru activ al Cenaclului de Urgenţă şi contributor la câteva volume colective (versuri şi proză).
Versuri:
1.Singur ca un râu subteran 2016 Editura ArtCreativ
2.Diamante din lacrimă de cerb 2017 Editura ArtCreativ
5.Peştera mirării 2017 Editura Andorsis
4.Ploaia de lumină 2018 Editura Andorsis
3.Ochiul ascuns al uniVersului 2018 Editura Andorsis
6.Descântarea şerpilor 2019 Editura Grinta
7.Patima ceţii 2019 Editura Andorsis
8.Alianţa cocorilor orbi 2019 Editura Andorsis
9.Pătrate perfecte 2020 Editura Andorsis
10.Cifra zeilor 2020 Editura Andorsis
Volume colective apărute la Editura ArtCreativ :
Carusel cu simfonii tinere
Charme (proză)
Jurnalul unui câmp de aripi tinere
Dare de seamă
Roşu declarativ
Am citit pentru prima oară în public câteva poezii dedicate operelor lui Brâncuşi la Cenaclul Eminescu. Câţiva membri inimoşi ai cenaclului, printre care şi George Anca, au organizat o lectură publică unde am citit poeziile dedicate lui Brâncuşi. Într-o revistă a Cenaclului mi-au publicat una din aceste poezii. Cam aşa am debutat.
Dar cum partidul nu mă iubea, a trebuit să renunţ. Am mai încercat să public cărţi de matematică, informatică, şah, dar fără succes. De-abia în 1990 am publicat câteva cărţi de matematică. Am renunţat repede şi la sportul ăsta pentru că în România post-comunistă colcăia corupţia peste tot şi nu am putut să-mi recuperez banii cheltuiţi pe publicare.
De-abia în 2016, în disperare de cauză am publicat prima carte de versuri. Cred că voi renunţa să scriu poezii (am de terminat un roman, început la 20 de ani), iar dacă voi termina romanul promis (mie însumi), voi renunţa la scris: România nu are nevoie de cărţi, nici de creatori, nici de intelectuali. Vedem cu toţii că săracii, săracii cu duhul, mafioţii, corupţii fac legea în ţara noastră.
Din 1990 am pierdut atâta timp în stradă încât aş mai fi scris câteva cărţi. Şi nu m-am ales decât cu o cruntă dezamăgire. Aşa că, la ce bun... Totuşi, vă ofer acest miracol...