Mihai Ciobanu – Poezii | #FabricadePoezie

De dragoste

cum stăteai pe piatra aceea de pe malul mării
fată cu părul de aur
tripod înzăuat de umbre şi amurguri
îţi legănai picioarele-n tandreţuri
iar între sâni dans roşu soarele-n asfinţit
răsunai de mister şi briză de visuri
vas de lut ars trupul tău bătea toaca din sânii zglobii
te priveam şi ştiam că mi-ai fost prezisă de zodii
în apă doi şerpi împletindu-se-n dans nupţial
din care vis te-ai lustruit statuie ?
caligrafiată pe ape de şerpi
zeiţă a visului sacru
eşti cea care-mi sapă în suflet metafore
şi împrăştie în mine lumina vântului sacru
*
te pipăi cu-ntunericul nopţii cu şoaptele luminii
ascult cântecul sânilor tăi când alergi în vis spre mine
simt senzaţia aceea de plăcere nebună când briza-mi învăluie trupul
atunci când îmi şopteşti la ureche că mă iubeşti
când trupul tău sfârîie peste trupul meu
şi mă trezesc sleit ca şi când ar fi trecut trenul peste mine
bolborosesc cuvintele orbului sacru ce lasă lumea ca la dentist
îmbrobonat de sudoarea trupului tău număr în tăcere nuferii galbeni din ochii tăi
şi aştept liniştit sfârşitul lumii în noaptea dintre coapsele tale
te văd femeie statuie de malahit descântând veacurile…
*
zăpada în bătaia soarelui
scâncet sub bocanci aţâţător
pletele tale blonde îmi întorc visele pe dos
mestecenii ploii de primavară
mă aşteptă la capătul nopţii de iarnă
albi la faţă ca varul
în părul tău mă visează fluturi multicolori

rondul de noapte ca metafor-a ploii

pe muchia lacrimei înfloresc albăstrele
surâsul Giocondei e misterul mersului pe ape
metaforele iubirii instituie legea levitaţiei
alfabet al ceţii ce ridicându-se dezvăluie splendorile vieţii
în lacul de munte cristalul albastru al privirii tale
văd două siluete rotindu-se în tandreţe
înlănţuite înnotând în lumina sfioasă a veşniciei
în jurul axului lumii două umbre înverzind visul iubirii
noi doi iubito vibrând ca macii în lanul cu grâu

în jurul primei respiraţii dedicată soarelui
ce brăzdează linia vieţii din palmele tale
*
pe muchia lacrimei înfloresc albăstrele
surâsul Giocondei e misterul mersului pe ape
metaforele iubirii instituie legea levitaţiei
alfabet al ceţii ce ridicându-se dezvăluie splendorile vieţii
în lacul de munte cristalul albastru al privirii tale
văd două siluete rotindu-se în tandreţe
înlănţuite înnotând în lumina sfioasă a veşniciei
în jurul axului lumii două umbre înverzind visul iubirii
*
citesc în şoaptă poemul iubirii noastre de-o noapte
şi visez cu ochii deschişi
cum inorogii pe care-am tatuat sânii tăi
se nasc din metafore
am aflat că hotelul acela sordid
unde-am încântat pereţii cu jurămintele noastre
a fost luat de ape iar în subsol a rămas
o şerpărie de vipere negre ce visează languste
doar în vis putem trece unul prin altul
fără ca săbiile războiului să rănească macii
*
o să-ţi rămână cenuşa şi sângele meu cald
mustind în venele caişilor din curte
ce altceva să-ţi las ?
admir cum fluturii în epoca post-eu
trag cu tunurile în ceaţă
(nu te speria, ei alungă spiritele rele)
rămân captive în ziduri visele mele
un basorelief în dormitorul tău
şi-ţi las iubito şi şoaptele vântului de Sud
iar viperele mele te vor păzi de rele
îngerii cu care voi sta la masă
te vor spăla de păcate cu lacrimile lor
*
îngerii mi-au însoţit mereu drumul
pentru a face pustiul din sufletul meu să rodească metafore
eu fiind veşnic îndrăgăgostit de-o fantasmă
incendiez cuvinte şi levitez pe ocheadele
fetelor îndrăgostite de ţipătul pescăruşilor
printre crengile unui dud bătrân
eu admir cum sânii tăi ce palpită
participă la mişcarea universală a firii
îţi împletesc busuioc în păr
şi-ţi fardez obrazul cu mirările viselor mele
*
dimineaţa gâdil pe burtă fluturi şi încolăcesc cobre
ziua începe cu blândeţe mângîind magnoliile
admir cum lumina şerpuieşte
între coapsele viselor neterminate ce se zbat sub genele tale
sub respiraţia sânilor tăi devin incandescent
încerc să-ţi îmblânzesc visele cu buzele mele
iubirea este această iluzie ce îmblânzeşte lumina
umbrele noastre se împletesc pentru a strepezi fotonii…
rătăciţi printre urmele paşilor tăi

*

umbra ta a căzut în mine pe vremea când erai pasăre
şoaptele sânilor tăi stârnesc valuri cu spumă de magnolii
eu caut printre cuvinte o rochie de mireasă
potrivită cu talia ta de fluture roz
la poarta viselor împlinite stăm amândoi şi cântăm colinde
dar poarta viselor nu se deschide
rătăciţi printre ciocănitorile care bat toaca în pădure
unde ne-am sărutat prima oară
încercăm să recuperăm acel sărut magic
acoperindu-ne ochii cu mâna…

valul uitării cade peste umerii tăi sculpturali
magia din degetele care mângîie uşor pielea ta
trezeşte sărutările prizoniere pe buzele mele
viaţa a căzut prea devreme din iubirea noastră
iar mie nu-mi rămâne decât să cutreier bezmetic prin visele tale
ce poţi să faci când focul s-a stins decât să inventezi o poveste ?
în pustiul tăcerii nici şerpii nu îndrăznesc să respire
în patul de nebunii zgomotoase e frig şi tăcere
*
stau uneori pe prispa casei
şi mulg lumina din oasele tale albastre
apoi fug după fluturii aurii care zboară în ochii tăi
te văd în lumina aceasta ciugulind din creierul meu
precum vulturul răului din ficatul iepurelui pe care tocmai la răpit din lanul de grîu
te văd mergând împleticit în visul meu beată de-atâtea metafore reziduale
să producem crâmpeie de noapte în plină zi
sfâşîind lumina cu dinţii de lapte ai iubirii
pentru a ne proteja de invidia oamenilor
hologramele noastre în geam printre muşcate
aplaudă sărutările pătimaşe din bula noastră
hieroglifele pe care le scrijelim pe pereţi noapte de noapte
vor fi descifrate de alţi oameni ce se vor iubi îngânând aceste poeme
noi doi îmbrăţişaţi la malul mări
şi vântul ţesând din fâşii de lumină destinul nostru…

*

cu ochii arzând de absenţa ta
caut întunericul care se prelinge printre coapsele tale
şi mă îmbăt cu broboanele de sudoare
ce mi-au năpădit palmele
după ce ţi-au frământat sânii zglobii
şi ţi-au înnodat privirile cu care-ai ridicat zorile
iubito, te-aştept să sorbi de pe buzele mele
ultimele rămăşiţe ale metaforelor
cu care te-am descântat azi-noapte
înfiorat străpung întunericul cu dorinţele mele păcătoase


Un fel de sfârşit

între noi cenuşa cuvintelor uitate
grele de tăcere
ca o grindină pe caişii în floare
gesturi destrămate şi şoapte alungate
iar sânii tăi zglobii nu mai alungă
noaptea cu clinchetul lor de aur
ci-n dangăt grav de moarte
se zbat să ne despartă
în intersecţii lăstunii cad
seceraţi de vise vinovate
în timp ce-n ochii mei înfloresc nuferi


Dorinţa

Am adormit în lacrima ce cade
din ochii ei albaştri şi senini
şi m-am trezit fără să ştiu
de eu sunt visul ei, de-aievea suntem doi.
Sau poate că, născuţi suntem şi-mpreunaţi
de-un vis albastru ce hoinărăşte
singurel prin lume.
Iubirea ne-a unit, azi prin cădere,
în delicateţea unei lacrimi.


Doi

la apus soarele amestecă umbrele noastre
cu ţipătul luminii care se stinge,
valurile mării liniştite
şterg urmele rănilor de peste zi,
pe nisipul palid în care s-au încrustat
cuvintele noastre de iubire,
şoaptele tale au culoare sângerie-albastră
şi uneşte cerul cu lumina,
suntem doi, înveşmântaţi în veşnicie,
uitaţi printre umbrele macilor
ce străjuiesc la celălalt capăt al lumii
nemărginirea cuvântului doi,
în timp ce umbrele noastre alungite
de stringurile vieţii,
se zbat între şoaptele luminii ce se stinge
şi cântecul albastru al cerului argintiu.
să vină noaptea iubito
să lăsăm zodiile să se contopească

Mihai Ciobanu
+ posts

Absolvent al Facultăţii de Matematică din cadrul Universităţii Bucureşti, programator şi profesor de matematică, autorul câtorva zeci de cărţi de matematică, informatică şi şah pentru elevii din clasele 1-12.

Directorul unei firme de informatică specializată pe crearea şi comercializarea de programe financiar-contabile pentru companii şi al unei edituri.

Autorul a zece volume de versuri, membru activ al Cenaclului de Urgenţă şi contributor la câteva volume colective (versuri şi proză).

Versuri:

1.Singur ca un râu subteran 2016 Editura ArtCreativ

2.Diamante din lacrimă de cerb 2017 Editura ArtCreativ

5.Peştera mirării 2017 Editura Andorsis

4.Ploaia de lumină 2018 Editura Andorsis

3.Ochiul ascuns al uniVersului 2018 Editura Andorsis

6.Descântarea şerpilor 2019 Editura Grinta

7.Patima ceţii 2019 Editura Andorsis

8.Alianţa cocorilor orbi 2019 Editura Andorsis

9.Pătrate perfecte 2020 Editura Andorsis

10.Cifra zeilor 2020 Editura Andorsis

Volume colective apărute la Editura ArtCreativ :

Carusel cu simfonii tinere

Charme (proză)

Jurnalul unui câmp de aripi tinere

Dare de seamă

Roşu declarativ

Am citit pentru prima oară în public câteva poezii dedicate operelor lui Brâncuşi la Cenaclul Eminescu. Câţiva membri inimoşi ai cenaclului, printre care şi George Anca, au organizat o lectură publică unde am citit poeziile dedicate lui Brâncuşi. Într-o revistă a Cenaclului mi-au publicat una din aceste poezii. Cam aşa am debutat.

Dar cum partidul nu mă iubea, a trebuit să renunţ. Am mai încercat să public cărţi de matematică, informatică, şah, dar fără succes. De-abia în 1990 am publicat câteva cărţi de matematică. Am renunţat repede şi la sportul ăsta pentru că în România post-comunistă colcăia corupţia peste tot şi nu am putut să-mi recuperez banii cheltuiţi pe publicare.

De-abia în 2016, în disperare de cauză am publicat prima carte de versuri. Cred că voi renunţa să scriu poezii (am de terminat un roman, început la 20 de ani), iar dacă voi termina romanul promis (mie însumi), voi renunţa la scris: România nu are nevoie de cărţi, nici de creatori, nici de intelectuali. Vedem cu toţii că săracii, săracii cu duhul, mafioţii, corupţii fac legea în ţara noastră.

Din 1990 am pierdut atâta timp în stradă încât aş mai fi scris câteva cărţi. Şi nu m-am ales decât cu o cruntă dezamăgire. Aşa că, la ce bun... Totuşi, vă ofer acest miracol...

Ce părere ai?

error: Content is protected !!