Florin Rădulescu – Poezii | #FabricadePoezie
salvează-te. 1 4 3
– „you are beautiful but you are boring”
afișat în textbox-ul
camerei de videochat –
fața ta citind mesajul:
fața celorlalți citind mesajul:
fața ta închizând camera stând
pe scaun ca un ghemotoc de blană
aducându-ți aminte de tine uitându-te
la animal planet cum niște lei
sfâșie puii de zebră înainte ca ei să poată
merge documentarul
e lipsit de emoție se termină
lipsit de emoție se termină lipsit de
emoție pământul se rotește prin spațiu
într-o mișcare în general orizontală iar noi
suntem doar o colecție de lucruri de care ne este frică.
urăsc că nu ești lângă mine acum
sunetul cărnii ce nu mai respiră
purtată pe marginea unei autostrăzi
către nonsens
copacii de carne
imersiunea graduală a nihilismului
doar pentru că ți-ai dat seama
cine e la volanul mașinii
nu înseamnă că știi
de unde vine sau încotro merge
crede-mă am simțit
câinele nu a fost
lovit de mașină câinele
s-a sinucis
pentru mine, mizantropul
tu – dansând dimineața pe bad guy
de la billie eilish golden hour peste
dâmbovița selfie #sunkissed un rege
în galben yhwe yellwah
yellwah durere de dinți
dimineața așteptând la semafor
culoarea galbenă și un posibil risc
de a rămâne vii până diseară
yellwah genunchii unei tipe la romană
yellwah niște ochi în care
vezi scop dorință de viață vid
yellwah ura pentru umanitate
pentru tot ce însemnați voi
prietenii mei virtuali din soare & carne
galeriile de artă pierd
galbenul pe asfalt
natura nu-l cere înapoi
pentru ochii tăi
e prea acid
yellwah dimineața lumina
de la semafor pe ochelari
suntem tineri calcă
pedala de accelerație
să prindem noaptea din
urmă, hai să murim
am prins soarele și l-am pus la rădăcină
perețiile arterelor sunt plini de praf
afară și pe interior
(dar mai ales pe interior)
în lungul și subțirele gât al tatei,
proletar conform insuficient hrănit
pentru care nimic nu e mai nepotrivit
decât culorile vii.
pe vremea când dex definea [1]rușine
încă păstram sub paturi
casetofoane, abțipilduri
felicitări de crăciun marca cccp
cu moșu urcat pe o rachetă
& copii salutându-l zâmbind
pe vremea aia fără curent, când cel puțin aveam cola
ca să ne întreținem corespunzător ura pentru porcu gras al
vecinilor care grohăie toată noaptea
și frica de faptul că mâine vine frigul
și se fac flori la geam
când e zăpadă mare se taie porcul
se stă la cazanul de țuică până târziu
10-12 seara,
și acasă așteptându-te noi avem timp
să facem două clătite
pe vreamea aia ce gât aveai, tata
nu-ți ajungea
sânge la creier,
dar cel puțin m-ai
învățat să desenez roți la mașini
din perspectivă occidentală.
am citit despre schizofrenie și m-am gândit la tine
mă dau jos din pat e seară
și lumina albastră gri
pe geam hotel potcoava
pe fundal de nori
în sfârșit am înțeles referința
cerului în culoare gri șobolan
sunt amețit cu fața spre podea
și membrele dezmembrate
de amorțeală îi zic lui andrei
„lumea se plimbă cu umbrele
afară, cred că a început ploaia
” și andrei întreabă „crezi?” și
aprind lumina albastră pe hol
pierd orele în duș apă rece apă
caldă apă rece în oglindă –
încrederea de sine e ca un
șobolan în labirint
afară
farurile strălucesc prin
regie ca niște focuri făcute
de oamenii străzii
lumina se strecoară pe sub tomberoane
la vânătoare de șobolani. șobolanii sunt
prinși între stima de sine și membrele
amputate de către mașini și
se ascund în crăpăturile din
ghenă ca și cum
așa ar stopa lumina să le intre în răni
lumina alimentează tumorile cangrenele
stimulează
celulele să intre în necroză
lumina gri ca un șobolan în
labirint
lumina
începe
procesul de creștere lumina
care iese dintre tăieturi răni
las-o afară
las-o afară las-
o să te pierd într-o zi la fel cum pierd azi
timpul, gândindu-mă la maniera decentă
de a mă ascunde de mine.
Florin Rădulescu
Acum un an am pus bazele Cenaclului Atoma, o comunitate artistică ce susține, inspiră și promovează tineri artiști, pictori, poeți, majoritatea fiind studenți.
Comuniatea are deja peste 50 de membri, dar așteaptă oricând persoane noi să dea mesaj pe instagram: @_tsumi sau @cenaclulatoma.