Mihail Deleanu – Poezii | #FabricadePoezie

Al meu scop?!
Încerc a cugeta arta prin prisma simțurilor din ambele părți, cea a creatorului şi fără dar şi poate cea a artei însăşi…


Hai Viață!
Mai cu mine…
Zbate-te
Am să-ți ofer două flori şi jumătate.


ai dispărut,
nisip timid strivit de neant
uscata pleoapă a buzei…
zăbovesc strident
adulmecând cariile muzei.


zero dezlipit de infinit
infinit ascuns după zero
tăiem infinitul mestecând zeroul,
zero pe aceeași șcenă cu infinitul
zar, fețe infinite, zero șanse
zero iluminări, trepte infinite, piramidă.


simt cum sufletul-mi gâfâie melancolia euforiei…
gândurile sughit încercând să inspire armonia degradării.


Inocența dispare când începi a crede în trădare!

Mihail.

Absurd, suprarealist, obscur;
veşnicul clasic (bunul gust şi simț).

Ce părere ai?

error: Content is protected !!