Mihai Ciobanu – Poezii (4) | #FabricadePoezie

1) Rosturi uitate,

vântul stă sprijinit de-o cărămidă
care dispare la răsuflarea roz
a tigrului tolănit la picioarele mele,
ochii mei s-au înfipt adânc în mare,
unde se joacă împletind balene,
una pe faţă , una pe dos
am observat că, de la o vreme,
fluturi bleu-galben îmi tot dau târcoale
sunt pustiu pe o insulă galbenă,
plină de verdeaţă veselă,
pentru că stau prostit şi singur,
în visul unui cerb tânăr,
şi mă-ntreb,
de ce buzele nu cad,
precum caisele coapte din pom,
atunci când omul zâmbeşte,
în visul de împerechere al unui cerb tânăr,
dacă la picioarele sale , tigrul
a uitat rostul său pe lume ?

2) Ce chestie,

a sunat un om la poartă ,
am conversat cu el prin video-interfon,
era îmbrăcat în negru şi avea ochii albaştri,
m-a întrebat dacă sunt bine,
i-am spus că da, mulţumesc lui Dumnezeu,
când am deschis gura, ciudat
a început să mă ningă,
când a sunat am văzut că pe el îl ningea,
iar deasupra capului său se-nvârtejeau fulgi mari,
cât puiul de găină, fulgi albaştri strălucitori,
apoi m-a întrebat dacă respir în fiecare zi,
am zâmbit, bineânţeles i-am zis,
voiam să-nchid, mai ales că faţa mea era năpădită de fulgi mari de zăpadă
mâna lui a -nfrunzit,
s-a lungit şi mi-a oferit un caval,
apoi a plecat , luând cu el şi fulgii de zăpadă.
Poate ştie cineva ce-nseamnă chestia asta ?
Aştept răspunsul pe adresa
mi-a-înflorit-guguştiucul-în-plină-iarnă@sufletul-pereche.ro

3) Fractali Soarelui nebun,

Astăzi m-am întins pe zăpada încinsă de Soare
un stol de fluturi multicolori
au poposit în zbaterea ochiului meu
umanizând strălucirea rece a Soarelui
câţiva porumbei albi şi învoalţi cu ciocurile lacome
îmi curăţau sufletul de nebunii lumeşti
sunt albul strălucitor cu care Dumnezeu a bucurat Pământul
am devenit o aripă imensă
care în zbor a aruncat o umbră peste bucuria zilei,
dar s-a pierdut instantaneu în imensitatea Soarelui
ca un sărut ce uneşte lumina cu noaptea,
bucuria cu lacrima iubitei
pe care am părăsit-o în copilărie
pentru a plăti tributul de a fi lume
am avut viziunea trupului meu scorojit
în lumina soarelui după amiezii
voi cădea de sus, purificat ca un prunc
pentru a o lua de la început
fără sfârşit e calea Omului

4) Umbra unui verb

am îmbrăcat liniştea în costum de ginere,
i-am plantat la gât o cravată verde,
cu nod marinăresc,
mă întreb dacă în mine a mai rămas ceva viu,
dacă nici să mă bucur de răsăritul soarelui
nu mai am chef,
desigur metaforele mă aşteaptă la colţ de stradă,
doar lampioanele roşii mai lipsesc,
prin mine trece nestingherită umbra unui brad,
un prieten mi-a povestit
că el atunci când vrea să se odihnească
se lipeşte de tavan cu super-glue,

am îmbrăcat liniştea în costum de ginere,
i-am plantat la gât o cravată verde,
cu nod marinăresc,
mă întreb dacă în mine a mai rămas ceva viu,
dacă nici să mă bucur de răsăritul soarelui
nu mai am chef,
desigur metaforele mă aşteaptă la colţ de stradă,
doar lampioanele roşii mai lipsesc,
prin mine trece nestingherită umbra unui brad,
un prieten mi-a povestit
că el atunci când vrea să se odihnească
se lipeşte de tavan cu super-glue,
iar în pat umbra lui se întreţine cu o coafeză
care-i pune părul pe bigudiuri,
i-am spus că ideile creţe,
căzând în falduri botticelliene pe umerii săi goi,
acoperiţi cu cutii de conserve de ton file,
au mare succes la femei,
în sfârşit, m-am lovit cu fruntea de pragul propriei mele umbre,
aşa am descoperit că ideile nu sunt niciodată singure,
ciudat,
când eram în Valea Seacă,
am descoperit că singurătatea este absolută,
acum un urs care a trecut pe lângă mine,
nici nu s-a uitat măcar la mine,
deşi cu o seară-nainte,
pe când visam că dormeam într-un câmp de maci,
el a mâncat umbra ideilor mele cu o poftă nebună,
ce poţi să-i ceri unui urs care a absolvit o facultate pe banii babacilor şi a primit doctoratul în plic de ziua lui,
cadou din partea bosului cel mare.

5) Metamorfoze

să aduc cuvântul călcat în picioare de tramvai
printre oasele noastre măcinate
de un stol de furnici pline de pistrui
şi cerul era ca un şarpe
surprins în noaptea
când îşi schimbă pielea
treceţi iubito palmele prin mine
şi mângîie sufletul ce se zbate captiv
între cuvinte înlăcrimate
nu simţi cum oasele-mi dospesc
sub răsuflarea ta în re minor ?
joacă-te cu mine
precum pantera aceea
din visul comun
cu puişorii ei
în burta înverzită de rouă
a unui caiman uriaş…

6) Statui jefuite de iubire

nu ştiu de ce de la un timp
tot visez capetele acelea
din insula Paştelui,
teribile capete, negre şi dure
o succesiune ameninţătoare
de speranţă şi dezamăgire
simt cum se sparg privirile
lor negre pe cer
apoi, încet, încep să le crească
multele braţe ale unui dans de împerechere
parcă templul Kandariga,
le-ar împrumuta Mahadeva
Nenumărate tratate
braţe bolnave
gemoderivate
cu sos de Kama-Sutra
înfricoşătoare statui animate
mă sfredelesc cu priviri adâncite-n orbite
iar mâinile lor se fugăreau pe coapsele
iubitei mele blonde din copilărie
la încheietura verbului cu luna
nori negri ridică mâna
pentru a tăia întunericul şi-a aduce lumina

7) Din copilărie

o văd pe bunica, descântă un şarpe
ce-n mine-a intrat să depună şoapte
bunica-ncălzeşte din vorbe cana cu lapte
aburul dulce scoate afară puiul de şarpe
dar în mine-a rămas duhul de şarpe
ce sâsâie-n mine magice şoapte
un duh împletit cu verbe ce-n noapte
de-asupra cetăţii cântă poeme din magice harpe
dormiţi iubiţi muritori
duhul poemei veghează
să visaţi că sunteţi nemuritori
înţelepţi, fericiţi şi aduşi pe lume de barză,
mie, cu bisturiul pe oase,
viaţa mi-a scrijelit acel şarpe
şoaptele-n noaptea din mine
sună ca nişte magice crime.
Mihai Ciobanu
+ posts

Absolvent al Facultăţii de Matematică din cadrul Universităţii Bucureşti, programator şi profesor de matematică, autorul câtorva zeci de cărţi de matematică, informatică şi şah pentru elevii din clasele 1-12.

Directorul unei firme de informatică specializată pe crearea şi comercializarea de programe financiar-contabile pentru companii şi al unei edituri.

Autorul a zece volume de versuri, membru activ al Cenaclului de Urgenţă şi contributor la câteva volume colective (versuri şi proză).

Versuri:

1.Singur ca un râu subteran 2016 Editura ArtCreativ

2.Diamante din lacrimă de cerb 2017 Editura ArtCreativ

5.Peştera mirării 2017 Editura Andorsis

4.Ploaia de lumină 2018 Editura Andorsis

3.Ochiul ascuns al uniVersului 2018 Editura Andorsis

6.Descântarea şerpilor 2019 Editura Grinta

7.Patima ceţii 2019 Editura Andorsis

8.Alianţa cocorilor orbi 2019 Editura Andorsis

9.Pătrate perfecte 2020 Editura Andorsis

10.Cifra zeilor 2020 Editura Andorsis

Volume colective apărute la Editura ArtCreativ :

Carusel cu simfonii tinere

Charme (proză)

Jurnalul unui câmp de aripi tinere

Dare de seamă

Roşu declarativ

Am citit pentru prima oară în public câteva poezii dedicate operelor lui Brâncuşi la Cenaclul Eminescu. Câţiva membri inimoşi ai cenaclului, printre care şi George Anca, au organizat o lectură publică unde am citit poeziile dedicate lui Brâncuşi. Într-o revistă a Cenaclului mi-au publicat una din aceste poezii. Cam aşa am debutat.

Dar cum partidul nu mă iubea, a trebuit să renunţ. Am mai încercat să public cărţi de matematică, informatică, şah, dar fără succes. De-abia în 1990 am publicat câteva cărţi de matematică. Am renunţat repede şi la sportul ăsta pentru că în România post-comunistă colcăia corupţia peste tot şi nu am putut să-mi recuperez banii cheltuiţi pe publicare.

De-abia în 2016, în disperare de cauză am publicat prima carte de versuri. Cred că voi renunţa să scriu poezii (am de terminat un roman, început la 20 de ani), iar dacă voi termina romanul promis (mie însumi), voi renunţa la scris: România nu are nevoie de cărţi, nici de creatori, nici de intelectuali. Vedem cu toţii că săracii, săracii cu duhul, mafioţii, corupţii fac legea în ţara noastră.

Din 1990 am pierdut atâta timp în stradă încât aş mai fi scris câteva cărţi. Şi nu m-am ales decât cu o cruntă dezamăgire. Aşa că, la ce bun... Totuşi, vă ofer acest miracol...

Ce părere ai?

error: Content is protected !!