Mihai Ciobanu – Poezii (4) | #FabricadePoezie

am îmbrăcat liniştea în costum de ginere,
i-am plantat la gât o cravată verde,
cu nod marinăresc,
mă întreb dacă în mine a mai rămas ceva viu,
dacă nici să mă bucur de răsăritul soarelui
nu mai am chef,
desigur metaforele mă aşteaptă la colţ de stradă,
doar lampioanele roşii mai lipsesc,
prin mine trece nestingherită umbra unui brad,
un prieten mi-a povestit
că el atunci când vrea să se odihnească
se lipeşte de tavan cu super-glue…

Mihai Ciobanu – Poezii (3) | #FabricadePoezie

am tot cărat cu mine aceste cuvinte fără să ştiu
aşa cum nu ştiu de tonele de aer de deasupra mea
(probabil dacă ne-am da seama în secunda următoare am fi cenuşă)
oare câte tone de cuvinte poartă un om cu sine de-a lungul vieţii
şi ce lege, ce forţă lipeşte unele cuvinte-n poeme
ca un amurg printre cruci şi greieri singuri

error: Content is protected !!