Versuri inspirate de imagini (7) | #MuzadeDuminică
Bun găsit tuturor! Episodul cu numărul 7 din Muza de Duminică a fost scris sub inspirația oferită de imaginea aceasta:
Bogdan Dărădan
Contur in contre-jour
Eram doi, urme de creta
cu puțin noroi,
Ne-am proiectat pe cer himeric,
Karma ne-a suspendat pe teleferic,
Era nici noapte și nici zi,
Erai tu umbra iar eu cioburi de prostii,
Ne priveam in ochi pandemic,
Tu ardeai ceva, eu râdeam isteric,
Iti placea sa te prefaci Soare,
iar eu sa urlu la Luna,
Te jucai cu buclele de creta,
Eu țipam cu gura plina de huma,
Ne atingeam din priviri,
Ne rasfiram printre stele,
Dar au venit oamenii goi
Si ne-au șters de pe ceruri.
Acum am rămas urme
de praf și cioburi de sticla
Eu zic sa tragem cortina,
Avem timp de una mica…
Avem timp de una mica…
Nicolae Ursu
Lumini si luminite
Sclipesc,
Sunt peste tot.
Orașul le trimite
Spre cei ce obosesc,
Să vada
Cum amurgul,
De purpură si foc,
Își face drumul
Spre noapte,
Spre soroc.
Dar unde-i soarele?
Si unde-i luna?
Sunt nicăieri.
Or fi (totuna?),
(Sau)păreri?
Adriana Crăciunescu
Ți-aduci aminte
Lunule?
Când ne jucam cu lasere pe cer?
Tu mă desenai pe mine
și-mi ziceai că sunt
Soarele tău.
Eu te desenam pe tine,
Lunule.
Doamne, ce mai străluceam amândoi!
Mi-a rămas obiceiul
Să știi…
Seara aștept să luminezi
Sunt sigură că și tu
faci la fel.
Hai, Soare răsari pentru mine! zici…
Încă ne întâlnim
Deasupra orașului.
Habar n-au
Orășenii – inocenții
Că în joacă
Încă
Aprindem toate luminile
Din ferestre.
Ionuț Dipșe
Pe pagina de facebook Fabrica de Poezie regăsiți deja fotografia ce ține loc de muză. Cea cu nr. 8.
Spor și inspirație!
Georgiana Mihăilă
I want to live a life worth writing about.
Poezia îmi permite să-mi transform focul interior în dureri silabisite. Îmi este cel mai bun prieten și călău, pacea negăsită și măsura insomniilor.