Mihai Gîndu – Poezii (4) | #FabricadePoezie
STATUILE
Visurile mele s-au stins
În roua dimineţii
La fel cum dispar
Pentru o noapte
Cât infinitul
Razele soarelui,
La asfinţit…
Dorinţele mele au pierit
În vârtejul vieţii
La fel cum deasupra
Mormântului unui soldat
Rămân, pentru posteritate,
Doar o cruce
Şi o inscripţie…
Slovele mele vor dăinui
Sper, prin voi,
Cititorii mei,
La fel cum statuile din parc
Rămân veşnic acolo,
Neclintite, reci,
Scrutând cu privirea lor
De piatră
Eternitatea…
COMUNICAT
Oameni buni,
Ieşiţi repede în stradă,
Să ne bucurăm împreună.
Adineauri au anunţat
La radio:
De mâine, orele 12 fix,
Toate lucrurile,
Absolut toate,
Vor rămâne la fel.
Sentimentele
Şi asentimentele.
Atât divagările,
Cât şi promulgările.
Nimic nu se va schimba,
Magazinele alimentare,
Cele nealimentare,
Întâlnirile cu iubitele
Şi cu şefii de secţie.
Buletinele meteo
Vor avea acelaşi grad de imprecizie.
O cât de mică schimbare
A conştiinţei noastre?
Nu, nu, nu,
E anunţat oficial, e sigur.
CRINI ALBI
Astăzi mă nasc
În ceaţa
Unei dimineţi
Reci şi tăcute,
Pustiu ecou
Al rănii amintirilor…
Ultimă naştere,
Sublimă moarte
– e ceaţa purtată
De vânt.
Crini albi,
Uitaţi de timp,
Îmi stau
Pe mormânt.
Mihai Iunian Gîndu
Scriitor amator.
Poet amator.
Cetăţean, locuitor, plătitor de taxe şi abonamente – profesionist.
Admir Nichita, Blaga, Eminescu, Pessoa... dar sunt departe de a fi un adevărat cunoscător al poeziei, pentru care am, totuşi, un sentiment aparte.
Dacă, din întâmplare, lumea descrisă de Mircea Cărtărescu în ”Creionul de tâmplărie” ar fi fost fictivă, probabil că mi-aş fi dorit, în prezentare, să inversez atributele. Dar ştiu că e cât se poate de reală...