Mihai Gîndu – Poezii (5) | #fabricadepoezi
STRANIA CHEMARE
Alunec pe aripile tremurânde
Ale vidului,
Lovit de zgomotul de infern
Ce a ucis liniştea clipei.
O clipă binecuvântată,
Un răstimp magic
Furat infinitului.
Plutesc în văile eternităţii,
Unde domnesc aerul rece al munţilor,
Susurul binecuvântat al izvoarelor
Şi chemarea stranie,
Asemănătoare cântecului sirenelor,
Dar venită
De foarte de departe,
A Paradisului pierdut.
Mă prăbuşesc în abis,
(Al meu? Al lumii? Poate că
Nici nu contează cu adevărat)
Strivit de o povară mult prea mare
Pentru un simplu muritor:
Aceea de a fi.
AMINTIRI
Amintiri de gheaţă
Mă trezesc
Într-o nouă viaţă…
Zăpezi arzând,
Ceruri tăcând,
Amurg sângerând,
Timp fumegând
Mă-ntreabă în gând.
Eu nu răspund,
Tac şi mai mult,
Le pun întrebări
– eterne visări…
Eu nu întreb,
Tac şi mai mult,
Le spun tresăriri
– rănite şoptiri…
Părând fiori
Fără de viaţă
Mă trezesc
De gheaţă
Amintiri…
(Din volumul „Alegerea celui singur”, 1996)
REÎNTOARCERE
Din adâncul tenebrelor,
Prizonier al unui labirint inexpugnabil,
Martor al iadului,
Plutind deasupra prăpastiei,
Hipnotizat de vraja
Întunecată, dar fascinantă
A abisului,
Rătăcind pe un tărâm
Unde stăpâni
Sunt liliecii
Şi noaptea cea mai adâncă,
Paralizat de frică,
Precum o insectă prinsă
Într-o pânză de păianjen,
Să rosteşti, simplu:
„Cred”
Şi să te întorci la lumină.
Acolo unde primăvara,
Izvoarele reci şi pure
Şi piscurile munţilor
Sunt eterne…
Mihai Iunian Gîndu
Scriitor amator.
Poet amator.
Cetăţean, locuitor, plătitor de taxe şi abonamente – profesionist.
Admir Nichita, Blaga, Eminescu, Pessoa... dar sunt departe de a fi un adevărat cunoscător al poeziei, pentru care am, totuşi, un sentiment aparte.
Dacă, din întâmplare, lumea descrisă de Mircea Cărtărescu în ”Creionul de tâmplărie” ar fi fost fictivă, probabil că mi-aş fi dorit, în prezentare, să inversez atributele. Dar ştiu că e cât se poate de reală...