Mihai Iunian Gîndu – Poezii | #FabricadePoezie
MELANCOLIE
În pădurea uitată
Ecouri reci
Ale amintirilor şterse
De un timp prea grăbit,
Pe plaja pustie
O briză de vară
Adie peste umbra
Unei iubiri pierdute,
În zăpada rece, proaspătă,
Simţi timpul
Inocenţei şi al tinereţii
Demult apuse,
În sufletul meu apari,
Rece, dureroasă, tăcută,
Tăioasă ca un crivăţ,
Dar cu reverberaţii aproape sublime,
Nesfârşită melancolie…
SUBDIVIZIUNI ALE SUFLETULUI
Am disecat viaţa,
Acest magic dar,
Această mitică trecere,
Această sublimă poartă
Către iubire,
Celest,
Divin,
Am împărţit-o
În inutili ani, luni, zile
Şi aşa mai departe.
Am ciopârţit-o,
Am mutilat-o,
Când ea e singura
Care ne poate încălzi
Sufletul.
Copii inconştienţi,
Adulţi imaturi,
Pământeni imperfecţi,
Am căutat prea multe certitudini
Şi am împărţit prea multe vieţi
În subdiviziuni
Ale sufletului.
Secundele, sparte,
Cad pe asfalt
Cu zgomot
Şi îşi cer tributul
În faţa
Eternităţii…
ZÂMBETUL LUI PESSOA
Spiritul lui Pessoa
Priveşte grav asupra omenirii
– Aceeaşi metafizică
De neînţeles,
Acelaşi absurd în care
Plonjăm
Nepăsători şi meschini,
Aceeaşi magie a naturii
Pe care refuzăm
Să o primim
În sufletele noastre,
Aceleaşi bănci de piatră
Pe care se vor aşeza urmaşii noştri
Atunci când deasupra noastră
Nu se va mai afla decât
O lespede de mormânt…
Aceeaşi dorită puritate.
Acelaşi fatidic întuneric.
O viaţă aflată sub semnul contradicţiei
Perpetue…
Pessoa, aflat acolo,
Sus,
Printre stele,
Zâmbeşte.
Pentru prima oară.
Mihai Iunian Gîndu
Scriitor amator.
Poet amator.
Cetăţean, locuitor, plătitor de taxe şi abonamente – profesionist.
Admir Nichita, Blaga, Eminescu, Pessoa... dar sunt departe de a fi un adevărat cunoscător al poeziei, pentru care am, totuşi, un sentiment aparte.
Dacă, din întâmplare, lumea descrisă de Mircea Cărtărescu în ”Creionul de tâmplărie” ar fi fost fictivă, probabil că mi-aş fi dorit, în prezentare, să inversez atributele. Dar ştiu că e cât se poate de reală...