Mihai Iunian Gîndu – Poezii (2)
ALT LABIRINT
Flăcări imense
Cuprind omenirea,
Balauri cu capete
Duble
Se ivesc din neant…
Cu jar şi cu fum
Ne-am înecat,
Efemeri trecători
Într-o vale pustiită,
În care se aud doar ecourile
Unor clopote goale,
Un spaţiu fatidic
Al damnării eterne…
Rătăcim pierduţi
În căutarea sensului ultim
Al terestrei noastre existenţe
Pierduţi într-un alt labirint,
Vânaţi de acelaşi Minotaur…
ECOURI PIERDUTE
Şoapte rătăcite
Ale unui zbor frânt,
Ecouri pierdute
Ale unor amintiri glaciale,
Cioburi colorate,
Aruncate în dezordine pe jos
Ale unor oglinzi paralele
În care timpul nu se întâlneşte
Niciodată
Cu noi înşine,
Pustietate rece,
Toamnă a sufletului,
Dedublare a destinului,
Vis interzis
– Îmi eşti tu mie,
Trecut…
VIZIUNE
Poet al abisului,
Clipă moartă.
Poet al luminii,
Senină şoaptă.
Poet al devenirii,
Eternă poartă.
Poet al nefiinţei,
Pierdută artă.
Poet al credinţei,
Sublimă soartă.
Mihai Iunian Gîndu
Scriitor amator.
Poet amator.
Cetăţean, locuitor, plătitor de taxe şi abonamente – profesionist.
Admir Nichita, Blaga, Eminescu, Pessoa... dar sunt departe de a fi un adevărat cunoscător al poeziei, pentru care am, totuşi, un sentiment aparte.
Dacă, din întâmplare, lumea descrisă de Mircea Cărtărescu în ”Creionul de tâmplărie” ar fi fost fictivă, probabil că mi-aş fi dorit, în prezentare, să inversez atributele. Dar ştiu că e cât se poate de reală...