
Adriana Crăciunescu – Poezii de toamnă | #fabricadepoezie
Dilemă
Încă în floarea vârstei,
cei din urmă rămași
trandafiri de noiembrie
se întreabă
îmbujorați de nehotărâre
cât să mai rămână oare
îndrăgostiți de frunze căzătoare ?
Toamnă…iar
Cerceii candelabru
– de împrumut.
Șosetele pline
Cu flori de câmp
– de drag.
Soarele tău…
amintire
– de valuri sărate.
Dar frunzele…
Frunzele astea
Cu marginile boțite
Ca obrazul
de Babă Cloanță.
Frunzele astea…
Îmbujorate
Ca fetele sfioase din poveștile
Cu Ileana Cosânzeana.
Frunzele astea…
Sunt doar ale tale.
Toamnă
Albastră,
soră dulce
cu vara indiană.
Autumn spleen
La Promenada dintre lumi
sunt ca un spectru.
De parcă
deopotrivă și în același timp
toți viii și toți morții mă revendică.
Și totuși nu mă vor.
Oricum nu aș avea nimic de oferit
acum.
Doar o tristețe fără cauză
și-o negură de neînțeles ce
Din senin m-apasă.
Și nu mă lasă
Ore, zile, lumi,
de vara asta indiană să mă bucur.
Ca-n pânză de păianjen
sunt prinsă între umbră și lumină.
Pe granița subțire
aștept cuminte
O frunză ruginie.
Să cad cu ea odată
Pe partea BUNĂ a pământului.

Adriana Crăciunescu
Întotdeauna mi-e greu să spun lucruri despre mine.
De obicei, mă exprim mai bine prin culoare pentru că îmi place să pictez. Și prin vorbe, câteodată. Când scriu poezie sau proză scurtă. Nu pot face asta simultan (chiar dacă, de obicei, sunt multitasking). 🙂 Când am inspirație pentru pictură nu pot să scriu și viceversa.
Citesc de toate atunci când am timp și dispoziția necesară. Când nu, cumpăr cărți pe care îmi propun să le citesc când am timp și dispoziție. Deci... bookoholică și hoarder de cărți.
Printre autorii preferați: Yukio Mishima, Yasunari Kawabata, Haruki Murakami, Elif Shafak, Giovanni Papini, Alecsandri Baricco.
Fac fotografii (ca japonezii în vacanță) și plimbări în natură, ori de câte ori vreau să mă relaxez.
Cam asta ar fi pe foarte scurt.