Poeta Iulia Hașdeu, copilul-minune ce a studiat cât pentru două vieți
Iulia Hașdeu (14 noiembrie 1869 – 29 septembrie 1888)
Povestea copilului-minune, care a studiat cât pentru două vieți, este cunoscută mai ales din cauza finalului tragic care l-a marcat atât de profund pe cel care a iubit-o atât de mult – tatăl său.
Iulia Hașdeu, unicul copil al marelui savant Bogdan Petriceicu Hașdeu și al Iuliei Faliciu, s-a născut la București, în 14 noiembrie 1869.
A uimit prin precocitate, o inteligență ieșită din comun și o dorință insațiabilă de a învăța și de a se manifesta creativ în muzică, pictură, literatură.
La 2 ani și jumătate vorbea franceză, la 4 ani știa să scrie, la 11 compunea piese de teatru, iar la 16 ani era prima româncă înscrisă la Sorbona. Un copil fenomenal, la vremea respectivă.
Cu toate că a avut parte de o moștenire genetică extraordinară (3 generații de oameni de cultură pe linie paternă – străbunicul, bunicul și tatăl), nu pot să nu mă gândesc că presiunea de a se ridica la nivelul așteptat, la care a fost supusă Iulia, mai mult sau mai puțin direct, ar fi putut conduce la un soi de burn out care să contribuie la sfârșitul atât de prematur.
La nici 8 ani, după un examen cumulat pentru clasele I-IV, este înscrisă la o școală de băieți, lucru nemaîntâlnit până la ea. La 11 ani, termină cursurile gimnaziale (tot la o clasă de băieți), la liceul Sfântul Sava, cu rezultate strălucite și absolvă Conservatorul din București (canto și pian). La doar 12 ani, pleacă la Paris împreună cu mama ei unde este înscrisă la Colegiul Sevigne. Ilustrul său părinte o îndeamnă să-și reprezinte cu cinste nația, să învețe în așa fel încât să fie cea mai bună dintre cele mai bune eleve franceze “pentru că e româncă și fata lui Hașdeu”.
Iulia studiază asiduu și obține bacalaureatul la doar 16 ani. Urmează cursurile Facultății de Litere de la Sorbona, urmând să susțină licența în filosofie. Era prima româncă ce studia la prestigioasa universitate. În paralel, continua să ia lecții de pictură și canto. La 17 ani uimea mediul universitar francez.
Dormea puțin (“lampa ei se stingea cu miezul nopții pentru a se reaprinde după 5 sau chiar mai puține ceasuri de odihnă”*) și muncea mult.
*Ionescu Gion – Portrete istorice
În 1887, apar primele semne de tuberculoză. Preocupată de studiu și de dorința de a-și lua licența în avans, cum făcuse și până atunci cu celelalte diplome de absolvire, Iulia le ignoră.
Îngrijorat, B. P. Hașdeu o îndeamnă, prin scrisori, la moderație și grijă pentru sănătatea proprie. Iulia continuă să studieze până la epuizare, scrie tratate de filozofie și versuri. Starea de sănătate se înrăutățește. Devine tot mai tristă și mai obosită, dar evită să amintească în scrisorile către tatăl său despre această situație. Își pune în versuri toată tristețea și neputința în fața bolii.
„Ah, ce tortură negrăită!
Tu suflete nemuritor,
Ai vrea să te înalți în zbor
Spre bolta cea nemărginită
Dar nu poți – caznă negrăită!
Să scapi de corpul tîrîtor.”
(Singurătate-1888)
În aprilie 1888, întrerupe studiile din cauza deteriorării stării de sănătate. Părinții încearcă diverse tratamente la Montreux și în Elveția, fără prea multe rezultate. Boala avansează galopant în ciuda tuturor eforturilor.
După alte încercări de vindecare la Agapia și apoi la București, Iulia Hașdeu se stinge din viață la 29 septembrie 1888, în casa părintească de la București.
Scrierile sale (Bourgeons d’avril/Muguri de aprilie- poezii de debut, Fantaisies et reves, Legendes et contes, Confidences en canevas et theatre si altele), cu excepția câtorva poeme, sunt publicate postum de către tatăl său, care nu și-a revenit niciodată din șocul pierderii copilului său genial. Acesta i-a supraviețuit încă 19 ani, fiind convins că poate să comunice cu Iulia prin spiritism. La 5 ani de la moartea Iuliei, ia decizia de a construi în memoria ei castelul la Câmpina.
Articol scris de Adriana Crăciunescu
Vedeți mai multe detalii despre Castelul Iulia Hașdeu în articolul: https://www.georgianamihaila.ro/castelul-iulia-hasdeu-o-poveste-despre-genialitate-spiritism-si-dragostea-unui-parinte/
