Loredana Asaftei – Poezii de toamnă | #fabricadepoezie

Doar luna – 03.11.2024

Să nu mă alungi când visezi
Cu ochi deschiși, pășind pe covor
De frunze adormite, mai crezi?
În noi? În soare? În suflet dor
Răni, încă deschise, în noapte
Pe cer aprinse, și-mi amintesc
Șopate ce-mi tremurau ființa, poate
Că încă mă auzi în ritm lumesc.

Mai simți răsăritul ce creștea în tine?
În cerul meu te-mbrățișam, ardeam
Când mă priveai, mă țineai, atingeri line.
Când pentru noi soarele apunea pentru doi
Parfumul tău din zori, timid zâmbeam
Știam, atunci pășeam pe nori
Te-ai speriat de gri, de furtuna mea, acum
Pierdut pe drum, zăbovești în amintiri
Străin de tine, noi am rămas povești de fum
Ce ard în focul toamnei, în noapte luciri.

Când vântul te atinge eu încă te mai țin
În raiul meu sărutat de soare,
Pe corabie, în valuri de culoare
De vin, nu-ți fie teamă de divin,
Prezent pretutindeni, eu încă te strig
În lumina umbrelor încă te mai simt
Înghețat te-ai oprit din joc, ai pierdut luna
Navigând spre alte stele,
Când ai să-nțelegi că ne-ai sfârșit?
Când eu sunt doar una
… vânătorule, ai pierdut furtuna
Încercând să fii pentru toată lumea.


Better – 14.10.2019

I`m sorry for the malice, I had to let it flow
Or else it would consume and bury me low.
It was the only way I could let the poison out
Instead of crawling the walls, and I couldn`t shout
Out loud, how all this life is miserable sometimes,
How nothing makes sense and everything`s chaos.

I`m grateful though for lending an ear
For going all out, locked in memory near
The lightest, warmest rooms in the mazing mind
And every soft word spoken to me, ever so kind.

It’s autumn now, sweet colored October
Birthday month, we could get lost in slumber
And sleep the blissful sleep that I so long for,
Until winter takes over, and my body`ll be colder.

I hope we`re alright, I hope you feel better
If life takes you further, or your will for the matter,
Whatever harsh wind may steal you away,
You can always come back, you`re welcome to stay.

I`ll start a bonfire with the stars in ourselves
So we can enjoy a good talk by the waves,
Together embraced, on soft sands and linger
A little while longer, to gather our strength for the meaner
Grim reality that may strike us again,
And ground our roots in the soil, feel the rain
Pouring like blessings, soft whispers of the sky,
With the lightning that comes I`ll ask again „why?”
Until no longer I doubt the reasons and start
Over again, but without falling apart.

I`ll write though, in rivers of ink, and fight
Like a martial arts master all incoming strife,
Watch then the unworthy fly like a runaway kite
For we’re warriors before mere actors in life.


Yana – Apr. 2019

And now I’m lonely with my stars
Their beauty shines in plains of light
Spread on the vast field of darkness
So small, petty and heartless
Will I still care about a dozen souls
Imprisoned on a speck of dust that rust?
Won’t you just hear how the moon howls
At the night, begging it to stay
To cover and hug her in the dark
Though in the morning dawn turns to day
And I still long in a ferryboat to embark
Alone or together, no matter the fall
Let it all go and await my eternal
Sleep and the long sought rest
For no thing has essence, no one is blessed.

Cugetări lirice – 2007

Ceasul bate de dimineață și caietul e acoperit cu roua,
Dormițând după noaptea caldă de vară,
Cu flori transpirând în agonie sumbră de toamnă.
Fluturii dansează cu moliile nopții prin parc,
Încă îmi tremură sărutul tău pe buzele roșii de mac.

Te ascund în ochii mei căci
Încrederea mea în tine a pierit
Odată cu mirosul florilor de tei.
Sentimele redate în cuvinte, sufletul ți l-aș oferi
Să poți privi în el, asemenea unor crini.

Sinceritate, inocentă floare
Daruri ce nu mint printre zâmbete,
Dar care râd printre lacrimi pierdute printre rânduri de cuvinte
Am obosit să înțeleg și să privesc,
Un alt personaj, o altă mască și un alt ego lumesc.

Batistele sunt adunate acum printre umbrele triste,
Într-o lume ce vinde suferința cu miere de albine.
Pacea, liniștea sunt flori culese din iubire și credință
Iar moartea? mireasa întunecată a versului
Un alt moment din viață, o dimineață a universului
Și stelele aprind iar lumânările cosmosului.
Asemenea sclipirilor din ochii tăi,
Nimic mai mult decât un răsărit rece pe mare.
Indiferența doare,
Uneori printre zâmbete,
Alteori printre lacrimi,
Lipsită de sincere cuvinte, poezia
Apei foc va da după plecarea mea,
Și astfel în blestem să-ți fie alinarea
Și aerul poate, putere de moarte va avea
Asupra ta
Iar noapte ziuă-ți va fi cu dîrele fine ale norilor de gheață.

Natura doarme acum
Strigătul meu în neant n-o trezește, e fum …
Și, destinul pare un concept distant când,
Pe lângă jocurile îngerilor la apus.
Toți plecăm lași fără a da un răspuns.
Dar scriu acum ce-mi dictează sufletul amorțit,
Cu versuri ce rămân straja somnului meu izgonit,
De amintiri, speranțe ale unui chip demonic.

Loredana Asaftei
+ posts

Am început să-i dau voie sufletului meu să se exprime prin cuvinte și să se joace cu imaginile din mine cam din timpul clasei a șasea. Poezia, literatura, cosmosul și imaginația, feeria - sunt o bună parte din ceea ce am devenit. Îmi place să văd unde mă duc cuvintele și muzica din ele, îmi place să visez lumi cât mai variate și să le pot picta pe foaie cu instrumentele pe care le-am acumulat până acum. Sper ca cineva să poată simți culorile sentimentelor, greutatea și materialitatea lor, dar și frumusețea stelelor așa cum mi se lasă descoperite mie.

Ce părere ai?

error: Content is protected !!