Bogdan Dărădan – Poezii (2) | #FabricadePoezie

Ochelari de Soare

Îmi plac ochelarii de Soare,

Poți să-ți ascunzi ochii de lumină,
Nu te mai dor scânteile arse de aer,
Poți să îți pui o mască de badass
Doar pentru că te ascunzi sub ochelarii tăi de Soare
Dar acum nu știu ce e mai intens,
Să fugi de durerea pupilelor zgâriate de UV,
Sau să las rănile din mine sa fie sfârtecate
De lacrimi uscate din genune?
În spatele unor ochelari de Soare
poți să te ascunzi de lume,
poți să acoperi părți din tine,
Și în spatele lor să stai mai dezbrăcat ca niciodată,
Cu toate rănile la vedere ca un lepros ciudat
Poți să fredonezi sub acorduri de cornee umedă,
Poți să țipi sub explozia de fotoni intrinseci,
Poți să lași puroiul din tine să băltească lejer,
Pentru că nimeni nu-l vede, stă ascuns de Soare
Sub o pereche stingheră de ochelari de Soare…

TIMP în Timp

Viața e ca un joc alambicat de emoții, trăiri,
de parcă însăși amprenta Universului se conturează în noi, intrinsec.
Avem galaxii de îndoieli, planete de solitudine,
asteroizi de gânduri, găuri negre melancolice,
atomi de orice din nimic,
eter prin vene și deasupra a tot
este TIMPUL.
Pășesc spre Timp, în timp,
au trecut clipe, ore, zile și încă sunt fascinat de prima literă,
prima literă a TIMPULUI…
Time în engleză…
Am ajuns într-un punct în care nu mai caut,
nu mai vreau experiențe frugale,
Nu știu cum va arăta TIMPUL mâine,
într-un viitor intrinsec sau extrinsec,
dar atunci când am prima literă din timp în brațe,
pe buze, în minte, în ochi,
secundele se topesc, orele se lichefiază și rămâne doar un amalgam atemporal…
TIMP în Timp… Atât!


Către Eter: TU înțelegi?

Tu înțelegi că ceea ce primesc, se caută, văd
Nu e totul și n-are sens?
Tu înțelegi că nu-mi pot potoli setea intrinsecă cu procente iluzorii de fericire?
Crezi tu că dacă mestec nisip,
cel mai fin nisip,
nisip călcat de oameni importanți,
sau nisip rătăcit prin mii de paturi,
sau nisip Social media cu sute de comment-uri,
sau nisip cu pepite de aur și pulbere de diamant,
nu o să-mi mai fie sete?
Sau oare cât nisip sec trebuie să arunc în mine
ca să simt o picătură sinceră, caldă de apă?
Înțelegi că literele pe care le mestec și le amestec sunt din alt aluat imuabil?
eu vreau sa îmi potolesc setea zâmbind larg,
să sărut fiecare moleculă de Oxigen și Hidrogen,
să respir lichidul incolor și inodor,
să strâng în brațe spuma și aburul lăsat în umbră,
să mă joc până topesc gheața dintre necuvinte,
să las izvorul să erupă dintre stânci,
să strig, să plâng cu lacrimi de apă, să dansez în apă, să cânt în ploaie,
să NU îmi mai fie sete…
Tu, ETER, înțelegi?

Bogdan Dărădan
Website | + posts

Blogger de 11 ani la http://www.presainblugi.com/

Owner al agentiei H2RO Genuine Communication agency de 3 ani - https://www.facebook.com/H2RO.info/

Scriu de când am învățat să scriu, îmi place karaoke, îmi plac vinurile roșii cupajate și călătoriile care au un dram de nebunie și adrenalină.

Ce părere ai?

error: Content is protected !!