Viața e ca un joc alambicat de emoții, trăiri,
de parcă însăși amprenta Universului se conturează în noi, intrinsec.
Avem galaxii de îndoieli, planete de solitudine,
asteroizi de gânduri, găuri negre melancolice,
atomi de orice din nimic,
eter prin vene și deasupra a tot
este TIMPUL.
Pășesc spre Timp, în timp,
au trecut clipe, ore, zile și încă sunt fascinat de prima literă,
prima literă a TIMPULUI…
E suficient să te oprești o clipă,
să lași respirația să doarmă în eter,
să lași inima să se învelească cu tăcere,
și să înțelegi.
Când mintea se oprește și neuronii încremenesc,
când pielea tace și necuvintele vorbesc,
atunci înțelegi.