Bună tuturor! Am lansat acum ceva vreme o întrebare pe grupul de facebook Fabrica de Poezie: Care a fost poezia ta preferată din anul 2021…
Ne plângem de trecut, de greșelile făcute, de oameni meschini,
dar preferăm să aruncăm la gunoi clipe dintr-un prezent cu oameni mai buni,
Suntem oameni imperfecti, cinici și muritori
dar ne purtăm de parcă vom trăi evergreen,
Și va veni o zi când vom privi în urmă
și nu vom înțelege nimic din clișeele lăsate în viață, în buclă…
Fii emoție în tot ce faci. Dacă înveți să convertești timpul în emoții, vei trăi perpetuu.
Iartă, iubește, uită. Fericirea e ca o poezie. Ca să o simți, trebuie să o trăiești pur și simplu.
Dacă în fiecare zi pui pasiune în ceea ce faci, nu vei munci niciodată. Vei trăi în fiecare zi, atât.
Dacă poți să zâmbești, zâmbește. Niciodată nu vei ști cine se poate îndrăgosti de zâmbetul tău.
Viața e ca o poezie. Totul ține să găsești versuri potrivit și cuvintele potrivite în momentele care contează.
Toţi suntem precum bilele pe o masă uriaşă de biliard sau snooker şi totul ţine de cum reacţionăm, de cum ne mişcăm pe această tablă. În rândurile ce vor veni tocmai despre aceste „ciocniri” voi vorbi. Despre cât de adânci sunt, cât de spontane, cum interacţionează ele şi cum schimbă schema bilelor pe tabla de joc.
Nu întâmplător am citit odată pe un wall de Facebook asta:
,,În viață, contează doar 10% ceea ce ți se întâmplă. Restul de 90% este legat de modul în care reactionezi la ceea ce ți se întâmplă”.
Viața e ca un joc alambicat de emoții, trăiri,
de parcă însăși amprenta Universului se conturează în noi, intrinsec.
Avem galaxii de îndoieli, planete de solitudine,
asteroizi de gânduri, găuri negre melancolice,
atomi de orice din nimic,
eter prin vene și deasupra a tot
este TIMPUL.
Pășesc spre Timp, în timp,
au trecut clipe, ore, zile și încă sunt fascinat de prima literă,
prima literă a TIMPULUI…
E suficient să te oprești o clipă,
să lași respirația să doarmă în eter,
să lași inima să se învelească cu tăcere,
și să înțelegi.
Când mintea se oprește și neuronii încremenesc,
când pielea tace și necuvintele vorbesc,
atunci înțelegi.