Mereu aici la fereastră
Când m-aprinde poezia
O las să ardă…
Din focul acesta ce nu cunoaște cenușă
Strâng tot intangibilul în brațele mele…
Mi-e dor de tine,
Atât de dor încât te strâng cu versuri
În brațele mele… –
28 noiembrie 2018 Alb Alb este balastul ce și-l trage pământul Și face ca lucrurile să se desfășoare mai încet. Albă este lumina unui neon…
De 1 Decembrie, Ziua Națională a României, am adunat mai multe poezii tematice, recomandări ale poeților din câmpul muncii…
În luna octombrie, ne-am văzut din nou la Fabrica de Poezie. Nu, nu în persoană, pentru că nu mai este cazul să ne adunăm un grup destul de numeros în condițiile actuale. Așa că am optat pentru o întrevedere pe Zoom.
Nu am filmat și postat întreaga întâlnire, am apăsat rec în momentul în care am trecut peste discuțiile introductive și am început să poezim.
Alexandru Macedonski, primul reprezentant al simbolismului în literatura română, s-a născut la Bucureşti, în 14 martie 1854.
Poetul rondelurilor a debutat în 1872 cu volumul de versuri „Prima Verba”. Din acel moment şi până în 1920, Macedonski are, în afară de literatură, o activitate diversă în multe domenii (politică, administraţie, ştiinţă), datorată unei personalităţi pline de nelinişti şi curiozitate pentru nou, alături de un orgoliu nemăsurat care, din nefericire, i-au adus de-a lungul timpului nenumărate neplăceri.
Despre Urmuz este foarte greu să scrii, și când spun asta mă refer nu la opera sa (de altfel de mică întindere), ci la viața sa, înconjurată de o discreție misterioasă, care o face necunoscută nu numai nouă, ci așa era și pentru contemporanii săi.
Puținele informații care au stat la dispoziția istoricilor literaturii române atestă că Urmuz (pe numele său adevărat Dumitru Dem Demetrescu-Buzău) s-a născut la 17 martie 1883, la Curtea de Argeș, fiu al doctorului Demetru Ionescu-Buzău. După o scurtă ședere la Paris (1888) și după școala primară și cea secundară urmate la Curtea de Argeș, pe viitorul Urmuz îl aflăm elev al Liceului Lazăr din București.
La 26 octombrie se împlinesc 71 de ani de la naşterea poetei şi militantei Leonida Lari, figură marcantă a artelor din Republica Moldova şi România,…
După ce ne-am întâlnit în parcuri sau la terasă, a venit timpul să ne vedem online. Din nou. Din păcate.
Știm cu toții că evenimentele noastre ne ofereau o energie aparte, că încăperea se umplea de un vibe pozitiv și că zâmbetele se pot împărtăși mult mai firesc în offline. Dar noi ne-am mai văzut pe Zoom în primăvară, când carantina ne-a ținut acasă cu săptămânile, iar Fabrica de Poezie ne-a fost ca o evadare din cotidianul mult prea apăsător.
Așa că vă invităm joi seara, de la 7, să ne întâlnim cu același scop ca întotdeauna: să „poezim”.
De fapt, tentaţia demonicului, sublimată în artă, prezentă în straniul roman ”Portretul lui Dorian Gray”, apare şi aici, sub o altă formă. Oscar Wilde pare a fi fost urmărit de aceste teme şi, coincidenţă sau nu, ele s-au amestecat şi în viaţa personală a artistului, care a avut un sfârşit tragic.
Însă, exact ca în povestea sa, nu tragicul vrem să-l aducem în prim-plan, ci Arta, scrisă cu majusculă, care i-a fost călăuză în întreaga viaţă. Şi astfel a rămas în urma sa Opera.
Fluieram luna
în staţie la 101
şi ai venit
ca o neanunţată
lucrare de control
a reflexelor pavloviene
de dragoste…
Fluieram stelele
cântând pe acoperiş
fel de fel de forme
de blues astral
şi ai aprins…