Petruța Petre – Poezii | #fabricadepoezie

E-așa departe acuma între noi
Nici florile nu mișcă în grădină
În casa dragostei pereții-s goi
Și soarele nu ne mai dă lumină.

La știri au anunțat azi că iubirea
A evadat și din dicționar
De-ai auzit și tu, iubite, știrea
Să n-o mai cauți, este în zadar.

Vlad Minea – Poezii | #fabricadepoezie

mă uitam la un documentar pe youtube despre ființele subacvatice
acolo am văzut o caracatiță ale cărei tentacule aduceau cu un arbore genealogic plin de copii din flori 
m-am rugat în gând să n-o pescuiască nimeni să facă din ea carne pentru conservă
sunt prea multe familii dezbinate chiar și așa

Matei Iosipescu – Poezii | #fabricadepoezie

în lume țipă
înfige-mi în ochi furculițe

 îngerii ploii pictează galben cu vocea
 tăcerea îşi lipeşte pereții reci de râsul meu, în chiuvetă se botează un copil
de marginea chiuvetei un bețiv cu mâinile se agață
se uită în oglindă
lumânarea e în plan vizual.

Maria Dojană – Poezii (2) | #fabricadepoezie

Ochii tăi sunt precum o cortină ce dezvăluie o adevărată piesă de artă
Suntem doar noi sărutându-ne într-o lume pastelată.
Vreau să pictăm cerul sufletului doar cu magie
Vreau să te descifrez dincolo de orice cuvânt sau privire.
Ne jucăm cu arta ce dezvăluie orice sentiment
Iar inimile noastre bat concomitent.

Simona Elena Năstase – Poezii | #fabricadepoezie

Surpriza de a mă încânta cu ceva nou în fiecare zi
Este o înșelăciune a simțurilor
Își face loc în cap și creează un pustiu
În care nu mai e altceva.
E ca o dună de nisip,
Peste care nu pot trece decât
Dacă iau o gură de apă rece
E ca o goană după adevăr,
Peste care nu pot să sar,
Pentru că aș avea de-a face cu mine.
Și nu e bine!

Bogdan Dărădan – Poezii (3) | #fabricadepoezie

Ne plângem de trecut, de greșelile făcute, de oameni meschini,
dar preferăm să aruncăm la gunoi clipe dintr-un prezent cu oameni mai buni,
Suntem oameni imperfecti, cinici și muritori
dar ne purtăm de parcă vom trăi evergreen,
Și va veni o zi când vom privi în urmă
și nu vom înțelege nimic din clișeele lăsate în viață, în buclă…

Stéphane Mallarmé, poetul abisal cu trăiri incandescente | Mihai Gîndu

Stéphane Mallarmé (n. 18 martie 1842 – d. 9 septembrie 1898), având numele real Étienne Mallarmé, a fost un poet și critic francez, o figură de seamă a curentului simbolist european.

Prin opera sa a influențat decisiv școli artistice reprezentative ale secolului al XX-lea, cum ar fi: cubismul, futurismul, dadaismul, suprarealismul.

Poezia lui Mallarmé a fost sursă de inspirație pentru mai multe opere muzicale, în special muzica lui Claude Debussy în anul 1894, care interpretează poezia „Prélude à l’après-midi d’un faune” ce creează impresii puternice prin utilizarea unor fraze izbitoare, dar izolate. Maurice Ravel pune și el opera lui Mallarmé pe muzică în anul 1913 cu poezia „Trois poèmes”.

error: Content is protected !!