Issabella Cotelin – Poezii de toamnă | #fabricadepoezie

Fabrica de Poezie

La Fabrica de Poezie

lucrează salahori ai cuvântului

scris și rostit

uneori intuit

și fiecare e bine plătit

cu hârtie.

 

La Fabrica de Poezie,

după cum deja se știe,

programul e program:

ora e zi

și ziua e ceas

iar timpul se-ntreabă

din el ce-a rămas.

 

La Fabrica de Poezie

e toamnă mereu

izgonirea din pomul pierdut

a frunzei ce cade

inspiră

din greu

pe zeu și pe zmeu.

 

La Fabrica de Poezie

nu-i nimeni de vină

toți truditorii

muncesc pe brânci

să sape-n stânci

de suflete aleatorii

idei și sentimente

și își primesc pe Lună

sporul de lumină.


Pastel citadin

Marți, septembrie și nor,

vânt pribeag, alei promise

pasului de trecător

spre-ale dimineții vise.

 

Cioara croncăne în pomul

care rod încă mai are,

latră câinele la omul

ce îl scoate la plimbare.

 

Cârduri de mașini grăbite

își scot marca la paradă

și-n turații adormite

trenulețu-l fac pe stradă.

 

Vreo sirenă, nu pe apă,

ci pe bulevard dansând,

iese din a lor agapă,

loc își face, fredonând.

 

Câte un copil simpatic

glas își drege după somn,

tras de mama lui apatic:

mamă, eu voiam să dorm!

 

Prima frunză ruginită

în tăcere de pe ram

se desprinde amorțită

și atinge-n zbor un geam.

 

Marți, septembrie și nor,

vânt nebun ce întețește

gând răzleț de trecător

către toamna ce-l zorește…


Cadență

Mă nasc în primăvara unui gând,

iubesc

când vine vara

cu dor de soare fără niciun nor,

când vine toamna

mă despart

de tot ce am atins cu raza mea în zbor

și iarna plec

din nou

să dorm adânc

până în primăvara unui alt ecou.


De toamnă

N-a mai plouat

Demult

Pe-aici prin suflet pe la mine

S-au adunat

Sub pulbere și scrum

De drum nemaibătut

Imagini

Vorbe

Amintiri cu tine.

 

Le-am scuturat

Le-am așezat din nou

În rafturi noi fără ecou

Am vrut

Să-nchid la camera de oaspeți ușa

Dar cheia mi s-a rupt în mâna

Pe care nu mai încăpea mănușa

Și m-a durut.

 

Afară plouă repetat

Plouă acum întruna

N-au unde să se ducă

Iar inima nu mi se mai usucă.


Ți-am spus

Ți-am spus de o mie de ori

Că iarna nu zboară cocori,

Că visele zac și că mor

Când n-au undă verde de zbor.

 

Că nu îmi trebuie luna

Ți-am spus iarăși întruna,

Că locul soarelui e pe cer

Și-n zori toate stelele pier.

 

Ți-am spus că apa se bea

Și viața la sol este grea,

Că lacuri la vale nu curg,

Că nu îmi ești demiurg.

 

Că vântul adie, spuneam,

Că viforul bate în geam,

Că ploaia cade numai în jos,

Într-un pleonasm sănătos.

 

Că ceața nu-i abur de fel

Și că nu vreau vreun inel,

Că frunza din ramul de sus

Pică doar toamna, ți-am spus.

 

Că golul din inimi e plin

Doar când în noi e senin,

Că plinul din noi este gol

Când pradă cădem unui rol.

 

Că fulgul scolastic de nea

Nu-i frișcă de pus în cafea,

Că vara cresc iarbă și flori

Și iarna nu zboară cocori…


Ce dacă…

Ce dacă e o altă toamnă

Plouă la fel de fiecare dat’

Din vechi gutui răsar noi frunze

Și fructul la cădere-i destinat.

 

Ce dacă e o toamnă nouă

Bătrâna casă-i pe același drum

Și-aceiași pași știuți la număr

În colbul lui se pierd ca-n fum.

 

Ce dacă toamna asta singuri

Suntem în colț străin de lume

E-aceeași toamnă și-al ei glas

Aceleași vechi povești ne spune.


Sonet de toamnă

E toamnă iar și-alai de muze
mărșăluiesc pe-alei imaginare
bătând cu ploi la porți obtuze
ce patimi exilează în sertare.

Încolonate stau la semafoare
până culorile devin confuze
și frunze la lumini de felinare
se dau cu roșu ruj de buze.

Se-ngălbenesc de gelozie
toți pomii, înălțând la cer
uscate brațe într-o nebunie,

În timp ce-și leapădă pe glie
povara. Iar al rodului mister
hrănește muzele pe datorie…


Provincială

Provincie și vară pe-ncepute,

Plimbare sub lumina lunii clară,

Misterul dragostei necunoscute

Și șoapte-nvinse de fecioară.

 

Provincie și vară pe sfârșite,

Plecare sub lumina lunii clară

Și cântul mort al dragostei mințite

În cea dintâi de toamnă seară.

Issabela Cotelin
+ posts

Issabela Cotelin este născută la 27 aprilie 1968, în Galați și este absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine, Universitatea București.

A debutat cu poezia Interpretări, publicată în revista Restituiri nr. 16/8.12.2017. A câștigat mai multe premii pentru poezie, eseu, proză scurtă și aforisme, iar în prezent colaborează cu o serie de reviste și apare în numeroase antologii.

Volume traduse: Да будет свет!/Să fie lumină! trilogie de Florentina Mateescu, ed. File de Lumină, 2020).

Coautor: Elite îngenuncheate (în curs de apariție, Hoffman, 2024).

Volume proprii: romane (Macii sunt întotdeauna roșii – ed. File de Lumină, 2020, Ehmeya, ed. Astralis, 2021, În exil printre oameni – ed. Rafet, 2021, Cutia cu suveniruri – ed. UP, 2021/BookForge, 2024, Procesul margaretelor – ed. Siono, 2022, Trandafiri în ruine – ed. UP, 2022/BookForge, 2024, Fata de la han – în curs de apariție, BookForge, 2024, Cercul lui Euclențiu – în curs de apariție, Hoffman, 2024) și poezii (Câmpul cu narcise – ed. Betta, 2021, Solitudini – ed. Pim, 2022).

Ce părere ai?

error: Content is protected !!