
Issabella Cotelin – Poezii de toamnă | #fabricadepoezie
Fabrica de Poezie
La Fabrica de Poezie
lucrează salahori ai cuvântului
scris și rostit
uneori intuit
și fiecare e bine plătit
cu hârtie.
La Fabrica de Poezie,
după cum deja se știe,
programul e program:
ora e zi
și ziua e ceas
iar timpul se-ntreabă
din el ce-a rămas.
La Fabrica de Poezie
e toamnă mereu
izgonirea din pomul pierdut
a frunzei ce cade
inspiră
din greu
pe zeu și pe zmeu.
La Fabrica de Poezie
nu-i nimeni de vină
toți truditorii
muncesc pe brânci
să sape-n stânci
de suflete aleatorii
idei și sentimente
și își primesc pe Lună
sporul de lumină.
Pastel citadin
Marți, septembrie și nor,
vânt pribeag, alei promise
pasului de trecător
spre-ale dimineții vise.
Cioara croncăne în pomul
care rod încă mai are,
latră câinele la omul
ce îl scoate la plimbare.
Cârduri de mașini grăbite
își scot marca la paradă
și-n turații adormite
trenulețu-l fac pe stradă.
Vreo sirenă, nu pe apă,
ci pe bulevard dansând,
iese din a lor agapă,
loc își face, fredonând.
Câte un copil simpatic
glas își drege după somn,
tras de mama lui apatic:
mamă, eu voiam să dorm!
Prima frunză ruginită
în tăcere de pe ram
se desprinde amorțită
și atinge-n zbor un geam.
Marți, septembrie și nor,
vânt nebun ce întețește
gând răzleț de trecător
către toamna ce-l zorește…
Cadență
Mă nasc în primăvara unui gând,
iubesc
când vine vara
cu dor de soare fără niciun nor,
când vine toamna
mă despart
de tot ce am atins cu raza mea în zbor
și iarna plec
din nou
să dorm adânc
până în primăvara unui alt ecou.
De toamnă
N-a mai plouat
Demult
Pe-aici prin suflet pe la mine
S-au adunat
Sub pulbere și scrum
De drum nemaibătut
Imagini
Vorbe
Amintiri cu tine.
Le-am scuturat
Le-am așezat din nou
În rafturi noi fără ecou
Am vrut
Să-nchid la camera de oaspeți ușa
Dar cheia mi s-a rupt în mâna
Pe care nu mai încăpea mănușa
Și m-a durut.
Afară plouă repetat
Plouă acum întruna
N-au unde să se ducă
Iar inima nu mi se mai usucă.
Ți-am spus
Ți-am spus de o mie de ori
Că iarna nu zboară cocori,
Că visele zac și că mor
Când n-au undă verde de zbor.
Că nu îmi trebuie luna
Ți-am spus iarăși întruna,
Că locul soarelui e pe cer
Și-n zori toate stelele pier.
Ți-am spus că apa se bea
Și viața la sol este grea,
Că lacuri la vale nu curg,
Că nu îmi ești demiurg.
Că vântul adie, spuneam,
Că viforul bate în geam,
Că ploaia cade numai în jos,
Într-un pleonasm sănătos.
Că ceața nu-i abur de fel
Și că nu vreau vreun inel,
Că frunza din ramul de sus
Pică doar toamna, ți-am spus.
Că golul din inimi e plin
Doar când în noi e senin,
Că plinul din noi este gol
Când pradă cădem unui rol.
Că fulgul scolastic de nea
Nu-i frișcă de pus în cafea,
Că vara cresc iarbă și flori
Și iarna nu zboară cocori…
Ce dacă…
Ce dacă e o altă toamnă
Plouă la fel de fiecare dat’
Din vechi gutui răsar noi frunze
Și fructul la cădere-i destinat.
Ce dacă e o toamnă nouă
Bătrâna casă-i pe același drum
Și-aceiași pași știuți la număr
În colbul lui se pierd ca-n fum.
Ce dacă toamna asta singuri
Suntem în colț străin de lume
E-aceeași toamnă și-al ei glas
Aceleași vechi povești ne spune.
Sonet de toamnă
E toamnă iar și-alai de muze
mărșăluiesc pe-alei imaginare
bătând cu ploi la porți obtuze
ce patimi exilează în sertare.
Încolonate stau la semafoare
până culorile devin confuze
și frunze la lumini de felinare
se dau cu roșu ruj de buze.
Se-ngălbenesc de gelozie
toți pomii, înălțând la cer
uscate brațe într-o nebunie,
În timp ce-și leapădă pe glie
povara. Iar al rodului mister
hrănește muzele pe datorie…
Provincială
Provincie și vară pe-ncepute,
Plimbare sub lumina lunii clară,
Misterul dragostei necunoscute
Și șoapte-nvinse de fecioară.
Provincie și vară pe sfârșite,
Plecare sub lumina lunii clară
Și cântul mort al dragostei mințite
În cea dintâi de toamnă seară.

Issabela Cotelin
Issabela Cotelin este născută la 27 aprilie 1968, în Galați și este absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine, Universitatea București.
A debutat cu poezia Interpretări, publicată în revista Restituiri nr. 16/8.12.2017. A câștigat mai multe premii pentru poezie, eseu, proză scurtă și aforisme, iar în prezent colaborează cu o serie de reviste și apare în numeroase antologii.
Volume traduse: Да будет свет!/Să fie lumină! trilogie de Florentina Mateescu, ed. File de Lumină, 2020).
Coautor: Elite îngenuncheate (în curs de apariție, Hoffman, 2024).
Volume proprii: romane (Macii sunt întotdeauna roșii – ed. File de Lumină, 2020, Ehmeya, ed. Astralis, 2021, În exil printre oameni – ed. Rafet, 2021, Cutia cu suveniruri – ed. UP, 2021/BookForge, 2024, Procesul margaretelor – ed. Siono, 2022, Trandafiri în ruine – ed. UP, 2022/BookForge, 2024, Fata de la han – în curs de apariție, BookForge, 2024, Cercul lui Euclențiu – în curs de apariție, Hoffman, 2024) și poezii (Câmpul cu narcise – ed. Betta, 2021, Solitudini – ed. Pim, 2022).