
Nicolae Ursu – Poezii de toamnă | #fabricadepoezie
TOAMNA FRUNZEI
FRUNZA
Sunt frunza pe care :
– Rapsodul a cântat-o;
– Pictorul a colorat-o;
– Poetul a lăudat-o;
Dar,cel mai des,
– Bocancul a călcat-o!
TOAMNA VȂRSTEI
PENSIHOINAR
Aş vrea să hoinăresc.
Să bat cărări
Cu umblet,
Ce-apasă greu poteca.
Să simt gheata că muşcă
Din drumul cel hotarnic
Ce cu putere-mparte
Un destin bun,
De unu-amarnic.
De-oi fi pe drumul bun,
Deloc nu mai contează
De-acum e toamna vieţii
Ṣi timpul burniţează.
Frumoase primăveri
Ṣi veri cu grâul galben,
Sunt duse.
Nici toamna,
Culori nu are ȋn penel…
Hai să pornesc in gând
Pe drumuri neumblate!
Visez să cârmuiesc
Corăbii ne-nfricate!
Dar parcă vine ceaţa:
Aşa,un val se-arată
Ca piatra de hotar…
Apoi,un glas
Îmi spune-n şoaptă:
Trezeşte-te, bătrân pensihoinar!
AM ÎMBᾸTRȂNIT…
Suntem rămaşi ȋn urmă…
Adică-ntârzâiaţi.
Nevăzuţi de lumină
Ṣi de noroc uitaţi.
Nu mai avem un nume
Pe care să-l rostim,
Cu fală,cu putere…
Suntem mici şi umili.
S-a dus chiar şi speranţa,
De vineri până luni,
Nu mai există week-end,
Noi…doar suntem bătrâni…

Nicolae Ursu
Pseudonim (de circumstanță): Anonim Nicolae.
Născut 1959. Regatean, bucurestean.
De profesie inginer, pensionat de nevoie.
Cuget liber.
Pasiuni: chitara/absolvent Scoala Populara de Arta Bucuresti - promotia 1980 Clasa prof. Sorin Constantinescu.
Lipsa de eruditie in ceea ce priveste poezia, dar sensibil la cuvinte, in limite normale.
Simpatizez cu textele lui Alexandru Andries. Din pacate, in legatura cu poezia mare, nu am formata o educatie adecvata, doar o aplecare fireasca spre ceea ce este evident frumos. Ma impac mai bine cu proza, dar indraznesc cateva versuri.
Lipsa avere. Posed cei 7 ani de acasa si educatia generala facuta pe vremuri, cu adaos de la bunici.
Cetatean modest, oripilat de realitatea grobiana si materialista a prezentului.