Nicolae Ursu – Poezii (2) | #FabricadePoezie
D E S T I N
E liniște,
E noapte.
Acolo, sus,
EL mai ȋntoarce-o foaie.
E o foaie din caietul meu
O fi de bine,
O fi de rău?
O fi de râs,
O fi de plâns?
Doar Dânsul ştie.
Oricum ar fi şi orice-ar scrie,
Ce va să fie, o să vie.
În acest timp
Eu hoinăresc,
Vorbesc, trăiesc.
DE CE SUNT TRIST EU OARE ?
Sunt singur şi sunt ne-mpăcat
Totul ȋmi pare depărtat…
Buzele-n cȃntec le-am mişcat,
De ce sunt trist eu oare ?
De ce n-am zȃmbet și n-am cȃnd
Să-mi bucur inima să cȃnt
De flori, iubire şi de soare,
De ce sunt trist eu oare?
De ce nu pot să mă desprind
Să fiu un nor şi să colind
De ce nu-s apă curgătoare,
De ce sunt trist eu oare?
Spuneţi-mi toţi că sunt copil
Că nu pot lacrima să-mi ţin
Că n-am curajul să fiu tare,
Ỉn lume-aceasta schimbătoare,
SPERANȚA
Cȃt mai sunt,
Primăverile vii,
Ṣi aerul nu miroasă-a pucioasă,
Aş vrea,
Pe la mine să vii
Să ne-aşezăm amȃndoi la masă.
Să-mi spui:
„A-nflorit liliacul
Ṣi-am mȃncat și urzici.
E bine aicea la tine.
Mai vin.
Te găsesc tot aici?”
– Tot aici, tot aici,
Voi fi mereu pentru tine,
Chiar dacă m-apasă
Mereu fremătȃnd,
Un zgomot urȃt
De şenile…
Ce şuieră,
Nu-i vȃnt şi nici plȃns,
Deşi se aude mai des de o vreme.
Sunt pași de bocanc
Ṣi zgomot de roți,
Dar vino – n-ai a te teme!
Eu sunt aici,
Sunt ȋntreg,
Mai respir, mă feresc de genune.
De-ai să vii, ai să vezi,
Te aştept
Ṣi ţi-am dat si un nume.
Te mȃngȃi, te-alint,
Te privesc drept ȋn faţă.
Nu-ndrăznesc la mai mult
Dar ȋncerc ca să–ţi spun:
Rămȃi cu mine,
SPERANTᾸ !
Nicolae Ursu
Pseudonim (de circumstanță): Anonim Nicolae.
Născut 1959. Regatean, bucurestean.
De profesie inginer, pensionat de nevoie.
Cuget liber.
Pasiuni: chitara/absolvent Scoala Populara de Arta Bucuresti - promotia 1980 Clasa prof. Sorin Constantinescu.
Lipsa de eruditie in ceea ce priveste poezia, dar sensibil la cuvinte, in limite normale.
Simpatizez cu textele lui Alexandru Andries. Din pacate, in legatura cu poezia mare, nu am formata o educatie adecvata, doar o aplecare fireasca spre ceea ce este evident frumos. Ma impac mai bine cu proza, dar indraznesc cateva versuri.
Lipsa avere. Posed cei 7 ani de acasa si educatia generala facuta pe vremuri, cu adaos de la bunici.
Cetatean modest, oripilat de realitatea grobiana si materialista a prezentului.