Nicolae Ursu – Poezii | #fabricadepoezie

Primarul Gălbează

„Azi în sat o faptǎ mare!”

Zise domn’ Primar pe-o bârnǎ

„Sǎ veniți cu mic cu mare,

Sǎ vǎ spun la fiecare,

Ce e-n sat si cum se-ntâmplǎ!”

 

Dintr-un spirit larg de turmǎ,

Lume multǎ se adunǎ,

Se strâng toți pe o cǎrare

Şi îşi pun câte-o-ntrebare :

„Ce e, Doamne, ce se-ntâmplǎ?”

 

„Aflați darǎ, dragi prieteni,

Cǎ astǎzi pe la nǎmiazǎ

Când eram printre strujeni,

Vǎd o umbrǎ printre ei,

C-un sac cum se furişeazǎ!

 

Vǎ gândiți c-avea în el

Vreun ştir, vreo buruianǎ,

Aş, de unde, era plin

Cu porumb de cel mai fin,

Tocmai bun de dus la moarǎ .

 

Eu propun în adunare

Ca pedeapsa sǎ-şi primeascǎ,

Şi-l numesc pândar la vie,

De-nvǎțaturǎ sǎ-i fie

Strugurii sǎ îi pǎzeascǎ!”

 

Vǎ-ntrebați cum e posibil

Ca din hoț s-ajungǎ paznic ?

Nu-i nimica imposibil,

Cǎci pe sac scria lizibil:

Pentru domn’ primar Gǎlbeazǎ !


Călătorind

Cu stropi de rouǎ pe picioare

Şi mumurând pe buze cântec de izvor,

Cu soarele ce-abia rǎsare

Pornind pe drumul sǎu de veşnic cǎlător,

 

Cu foc nestins de tabǎră în suflet

Și desenând în minte verde crud,

Cu gândul tot mereu un umblet

Pǎşind pe unde paşii nu ajung,

 

Cu ochi închişi ce cheamǎ ploaia

Şi stânci golașe înfipte-n cer,

Cu turmele de oi şi neaua

Din vârfuri unde-i veşnic ger,

 

Cu toate mǎ întorc culese-n suflet

Şi-mpachetate într-un colț de cer,

Din când în când le rǎsfoiesc şi cuget :

Va fi şi anul viitor la fel?


Mătrăgună

Când un deget ți se va da,

Tu vei prelua întreaga mânǎ

Arǎtându-ne astfel,

Cǎ nu-ți mai pasǎ-n-niciun fel

De-asemǎnarea este bunǎ,

Cu-amarul gust de mǎtragunǎ.

 

Toate vor curge-n- într-acest fel

Doar când prostia-i la putere,

Doar când cel lacom nu-i cǎțel,

Ci e dulǎu cu fǎlci de-oțel,

Ce crede-n plus cǎ a sa vrere

Este deasupra celor cele…

 

Deci, sictir acum şi vorbe grele,

Doar pentru tine pleavǎ slutǎ

Care cu mintea de mǎrgele

Numai bacnotele salutǎ.

Ia-ți  ființa ta murdarǎ

Și de aicea deci, o mutǎ!


Sumar, despre căminul conjugal

De ce nu pot sǎ mă odihnesc,

La ceas de noapte târziu ?

De ce nu pot, zǎu, sǎ ațipesc,

Să pot sǎ dorm puțin….

 

E pentru cǎ, la etajul patru,

Adicǎ, sub noi dedesupt,

Vecinul meu îşi bate nevasta

Cu zgomot şi cu avânt.

 

El zice cǎ o disciplineazǎ,

C-o-nvațǎ noul regim:

S-a terminat de-acum cu libertatea,

Şi-a-ntemeiat un cǎmin !

 

I-am spus : „Bǎ bǎiete, de ce n-ai minte

Şi procedezi aşa greşit,

Egalitatea cu femeia

De-acum e un lucru-mplinit”.

 

„Ȋmbrǎțişeazǎ-ți tandru nevasta,

Când vii de la servici,

Cumpǎrǎ şi tu nişte bomboane,

Pentru copiii cei mici”.

 

„Mai treci din când în când pe la piațǎ

Aspirǎ şi tu un covor,

Spalǎ (acolo) douǎ, trei vase,

Fii şi tu de-ajutor!”

 

Credeți c-a stat ca sǎ asculte,

La cele ce i-am zis,

Aş, de unde, cu un patos fierbinte,

Undeva m-a trimis.

 

Ba mai mult, chiar şi femeia

Pe datǎ l-a completat :

Bǎrbatul ei n-are nevoie

Sǎ fie acum educat!

 

CONCLUZIE :

Nu vǎ amestecați vreodatǎ

    Ȋn alt cǎmin conjugal,

    Problema e zǎu,prea delicatǎ,

    Ca sǎ fie abordatǎ sumar.


Cheamă somnul dulce

Stelele sunt luminate,

Noaptea curge peste noi,

Vreau lumina lor sǎ vinǎ,

Doar privind în ochii tǎi.

 

Lasǎ pleoapa sǎ se-nchidǎ,

Somnul vise aducând,

Şi cât noaptea o sǎ se-ntindǎ,

Sǎ rǎmâi cu mine-n gând.

 

Cheamǎ somnul dulce,

Cheamǎ somnul lin

Cheamǎ somnul dulce,

Şi iubirea şi-am sǎ vin.

 

Mâna mea o sǎ cuprindǎ,

Pǎrul tǎu cu gesturi  largi,

Şi iubirea o sǎ mǎ-mpingǎ,

Sǎ te sǎrut pe obraji.

 

Ziua o s-o dǎm uitǎrii,

Timpul nemaimǎsurând,

Şi cât noaptea o sǎ se-ntindǎ,

Sǎ rǎmâi cu mine-n gând.

 

Cheamǎ somnul dulce,

Cheamǎ somnul lin

Cheamǎ somnul dulce,

Şi iubirea şi-am sǎ vin.

Nicolae Ursu

Pseudonim (de circumstanță): Anonim Nicolae.

Născut 1959. Regatean, bucurestean.

De profesie inginer, pensionat de nevoie.

Cuget liber.

Pasiuni: chitara/absolvent Scoala Populara de Arta Bucuresti - promotia 1980 Clasa prof. Sorin Constantinescu.

Lipsa de eruditie in ceea ce priveste poezia, dar sensibil la cuvinte, in limite normale.

Simpatizez cu textele lui Alexandru Andries. Din pacate, in legatura cu poezia mare, nu am formata o educatie adecvata, doar o aplecare fireasca spre ceea ce este evident frumos. Ma impac mai bine cu proza, dar indraznesc cateva versuri.

Lipsa avere. Posed cei 7 ani de acasa si educatia generala facuta pe vremuri, cu adaos de la bunici.

Cetatean modest, oripilat de realitatea grobiana si materialista a prezentului.

Ce părere ai?

error: Content is protected !!