Universuri mute,
Ierni ale uitării în care
Sufletul meu
A încetat să mai fie.
A rămas îngheţat,
Ca într-un instantaneu colorat
Făcut cu un aparat
De ultimă generaţie.
Iată-ne ajunși la „episodul 5” din „Muza de Duminică”, săptămână în care inspirația ne-a venit… în valuri.
În zilele ce urmează, ne vom lăsa purtați printre versuri pornind de la o altă imagine. O veți regăsi pe pagina noastră de facebook: Fabrica de Poezie. Dacă aveți sugestii de fotografii ce ne-ar putea fi muze, le așteptăm prin mesaje sau e-mail pe contact@fabricadepoezie.ro.
Spor și inspirație!
În Fenomenul Pitești, Virgil Ierunca a pătruns în infernul închisorilor comuniste, reușind să descrie ororile îndurate de tinerii studenți în marginea unui Pitești concentraționar.
Am citit cartea asta cu greu. Deși are mai puțin de 100 de pagini, după fiecare 6-7 pagini aveam nevoie de o mică pauză. Imaginile descrise aici abia pot fi suportate, sunt dincolo de imaginația unui om obișnuit. Trebuie, într-adevăr, să ai o minte diabolică să poți crea un asemenea sistem de tortură.
Mami și tati
credeam că o să cad
la 7 luni eram un ghem
înfășurat în sânge
și brațe de mamă
căile respiratorii prea mici
să-ndeși aer lumesc
– Sindrom de neadaptare la mediu.
plămâni de soră împrăștiați
pe coridoarele spitalului de stat
să mă luați pe semnătură
– N-o duce mult.
am dus-o
Cea de-a patra muză a poposit mai greu pe site-ul nostru, dar asta nu o face mai puțin demnă de citit. Dimpotrivă. Imaginea care ne-a inspirat săptămâna trecută a fost aceasta:
Panait Istrati (10 august 1884-16 aprilie 1935) s-a născut în Brăila, ca fiu nelegitim al unei spălătorese, Joița Istrate, și al unui contrabandist grec, Gherasim Valsamis, grec chefalonit.
A copilărit în Baldovinești, a terminat șase ani de școală primară, doi fiind nevoit să-i repete, ca și Maxim Gorki, scriitorul rus cu care a fost comparat adesea. Și-a câștigat existența ca ucenic al unui cârciumar, al unui brutar și al unui vânzător ambulant. O vreme a fost și cărbunar la bordul navelor Serviciului Maritim Român. În acest timp a citit cu aviditate tot ce i-a căzut în mână. Hoinărelile l-au purtat prin diferite orașe: București, Constantinopol, Alexandria din Egipt, Cairo, Napoli, Paris și Lausanne.
Toţi suntem precum bilele pe o masă uriaşă de biliard sau snooker şi totul ţine de cum reacţionăm, de cum ne mişcăm pe această tablă. În rândurile ce vor veni tocmai despre aceste „ciocniri” voi vorbi. Despre cât de adânci sunt, cât de spontane, cum interacţionează ele şi cum schimbă schema bilelor pe tabla de joc.
Nu întâmplător am citit odată pe un wall de Facebook asta:
,,În viață, contează doar 10% ceea ce ți se întâmplă. Restul de 90% este legat de modul în care reactionezi la ceea ce ți se întâmplă”.
5 august 1922, Siliștea-Gumești. Așa a început. Anul acesta (2020) s-au împlinit 98 de ani de la nașterea celui cunoscut ca autorul romanului Moromeții. Marin Preda, fiul lui Tudor…
Cine este Sidonia (un prenume atât de neobișnuit pentru secolul 21) și ce a lăsat ea în urmă?
Născută la București, în 4 august 1908, este primul copil al lui Leon și al Matildei Drăgușeanu. După nașterea celui de-al doilea copil, Matilda divorțează de Leon și se recăsătorește cu un militar de carieră, un apropiat al familiei regale. Probabil că un asemenea eveniment a avut un efect asupra copilului Sidonia care, mai târziu, în scrierile sale povestește întâmplări în care dragostea nu este împărtășită (Grasu’ este îndrăgostit de Creața, care nu-l iubește, iar el, în cele din urmă, se însoară cu Moața).
Astăzi, fiind vorba despre #PoetulZilei și #AutoriiLunii, am decis să scriu și să o descriu pe Veronica Micle, cea despre care nu știam decât că a fost muza lui Eminescu, iubita lui, dar și amanta lui Caragiale. Prea puțin, mi-am zis. Am vrut să o cunosc mai mult. Și bine am făcut.