Georgiana Bădescu – Poezii | #FabricadePoezie

Mami și tati

credeam că o să cad
la 7 luni eram un ghem
înfășurat în sânge
și brațe de mamă
căile respiratorii prea mici
să-ndeși aer lumesc
– Sindrom de neadaptare la mediu.
plămâni de soră împrăștiați
pe coridoarele spitalului de stat
să mă luați pe semnătură
– N-o duce mult.

am dus-o

dar de la 3 m-am simțit ca-n fabrică
acasă
mi se tot ambala
limba
mâna
ochiu-n plastic
-Să nu rămână aer!
produs pe bandă
cutia
merge de unde mă lași
văd de jos
nu mă zbat
să nu mă îmbrățișeze prea strâns folia

așa am crescut
în ambalaj
cu mâinile la spate
ochii-n față
și tresărit lateral – frică și ispită

până când din luat de mâini
m-am luat de mână

mi-am dezvelit
tălpile
mi-au fost șpaclu pe asfalt
limba
mamă din care mă tot nasc
mâna
care mă învie în scris și transcriere
ochii
care mă-ntregesc văzând

toate ca să pot să-l pierd pe 1.30 dimineața
la braț cu litere și linii
fiindu-vă


port un ghiveci pe cap

e o mușcată din bucătăria mamei
se lasă cu toată forța
să nu cadă
între degete port
creioanele tatei
le strâng cu toată forța
să nu cadă
mărgăritar în păr
cu rouă caldă-n ochi și coaste
de la Andreea
le strâng cu toată forța
să nu cadă

vă port
vă strâng cu toată forța
în mine


despre tati

ia-mi părul în mână ta, tati,
joacă-l ca pe lână

și zi-mi basmul preferat
,,sfânta taina a memoriei”
înc-o dată

era frig pe cuvertura de catifea rosie
plapuma mirosea a lemn ud
mami făcea griș cu lapte
dar, tati, atunci nu simțeam
decât povestea ta
și vocea care mă ținea de mână în lume
în toate lumile

tati, de ce memoria fură oameni
și n-o prinde nimeni
de ce, tati
mă gândesc la basme cu ochii deschiși
de ce miroase casa mea a griș
unde ești, tati
să mă mai plimbi pe umeri
să mă zgudui de mersul tău
și să-ti strâng chipul cu palmele mici
să mă prind de tine că plantele din ghivecele lui mami
știi? cum se prind ele ca să crească mari
dar unde ești
să mă dai pe picior
să mă urci pe taburet de ziua mea
să-mi cânți
unde
unde
unde, tati


despre mami

îți face mami cu gem ție
și nuci
cornulețe cu lapte de la mama
mai e mult?
n-aveam răbdare de mirosul dulce
mai e mult?
și când veneau
îmi ardeau limba, dar nu mă opream până la ultimul
mai sunt?

mami, stai pe scaun lângă patul tras când am febră și-mi curg ochii
ia-mi mâna în mâna ta să vezi cum ard și-acum
aveai mâinile reci

mă-nvelești, mami? cu brațele tale, obraz pe obraz
unde te duci?
mai stai, mami
pune-mi apă
vreau să mă iubești ca pe ghivecele pe care tati le urăște
sunt prea multe, zice el, mai aruncă, zice el
fă-mă pe mine ficus, rupe-mi frunzele uscate, schimbă-mi pământul
și pune-mi apă

Georgiana Bădescu

Mă numesc Bădescu Cerasela-Georgiana, am un blog de poezii, am fost publicată pe omiedesemne.ro și pe Noise Poetry. Am absolvit Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, limbile engleză-italiană, sunt actuală masterandă tot la Litere, însă am ales să continui pe limbi romanice.

Sunt un om care iubește exprimarea de sine de orice tip: scriu poezii, pictez, desenez, ilustrez, iar aparatul de fotografiat a devenit deja o prelungire a sinelui. Îmi place să fur, să fur momente care nu se mai întorc vreodată, să răpesc secunda – în versuri, în acuarele, în mouse sau în cadru, să prind memoria de picior.

One Reply to “Georgiana Bădescu – Poezii | #FabricadePoezie”

Ce părere ai?

error: Content is protected !!