Alex Predescu – Poezii (5) | #fabricadepoezie
Peripeții de la pol
Am cernut picuri de lumină,
I-am trecut prin sită fină,
Din lumina de la pol,
Cu aurore de decor.
Patinând cu pinguinii,
Pe patine din coji de midii,
M-am împiedicat de-o morsă,
Ce zici că era dată cu-amorsă.
Judecând rapid, la rece,
Am zbughit-o prin crevase.
Morsa, nici dată cu untură,
Nu mă va prinde din urmă.
Și-n atâta măreție,
Mă simt mic ca o stridie.
Patinez de sus în jos,
Fluier, cânt, o, ce frumos!
Drumuri
Tot ce-am iubit în viața mea odată
am să dau uitării.
Nu mai umplu vieții cupe cu cucută,
Nu mai acopăr viața cu negre lințolii.
Din corpul ăsta pribegit de frici
Am izgonit în șuturi aproape toți demonii
Iar lumina arde tare acum aici
Și calc ascuțit pe cadavre de antinomii.
La răscruci de drumuri cu nori negri în zare,
Am umbrela magică care mă ghidează.
Nu mai sunt pierdut în lumea asta mare,
Nu mai sunt un tren ce zici că deraiază.
Negreșit, greșesc și eu ca toți oamenii,
Îmbrăcat în ego, mai uit cine sunt.
Tu, de vei vrea sufletul să-mi încununi,
Mă găsești pe strada cu aluni în vânt.
Labirint
Ce labirint întortocheat e și viața asta!
Ba orbecăi prin beznă, ba ghidat de lumină.
Cauți ieșirea,
(Există așa ceva?)
Cauți trofeul.
(Sau trofeele.)
Te plictisești de un trofeu,
Cauți altul, mereu.
Regulile jocului nu le poți încălca,
Altfel te învârți în cerc,
Tot mai departe de trofeu.
Dacă mai e acolo
Și nu l-au luat alții mai rapizi ca tine.
Înțelegi ce vreau să spun
Sau vorbesc în metafore?
Scenarii
Suntem fărâme mărunte din stele
ce strălucesc pe un firmament teluric
dar ne dăm și o importanță la care
vecinul extraterestru din celălalt capăt al galaxiei,
care ne urmărește chiar în acest moment
în timp ce se spală pe dinți
în oglinda lui super tehnologizată,
nu se poate întreba decât dacă suntem normali
sau ni se trage de la bomba atomică, Kalașnikov, aselenizare, Cernobîl, Fukushima, TikTok.
Avem iubire ascunsă în noi
dar câteodată mai uneltim un război,
masăm trupe când ar fi mai ușor
să masăm un trup,
înarmați până-n dinți, dacă se cere,
cu accesorii BDSM.
Azi nu mai deschid site-uri de știri,
vreau să mă detașez puțin.
Am în cap scenarii macaronate
despre cum să scap în caz de un război nuclear.
Unul implică să devin foarte bogat peste noapte.
Am visat într-o noapte numerele de la loto
dar le-au schimbat fără drept de apel,
de atunci nu mai joc la loto.
Mă întreb, liderii autocrați visează războaie
cu aceeași frecvență cu care visez femei goale?
Am atâtea întrebări la care nu găsesc răspuns nici măcar la fratele Google.
Dacă toată materia care există acum
s-a format odată cu Big Bang-ul
de ce nu ne amintim nimic din ce a fost atunci?
Armonia în cuplu este posibilă, se zice,
dacă bărbatul ascultă de femeie și nu comentează.
Libertatea de exprimare zace în Constituție.
Următoarea mea prietenă va fi cântăreață de jazz sau soul
dar mă mulțumesc și cu pop.
Stelele strălucesc mai puternic când iubești,
când te iubești.
Când te gândești la viitorul urșilor polari și al cafelei,
vai de steaua lor.
Alex Predescu
Am început să scriu poezii la vârsta de 26 ani, dintr-o nevoie acută. La bază economist, lucrez în special ca IT-ist, iar în timpul liber sunt artist (poet, artist de colaje în mediu digital). Spirit liber, radiografiez în poemele mele societatea actuală, trăiri interioare, dar și creionez diverse scenarii, ghidat de imaginația, uneori chiar prea liberă.