Alex Predescu – Poezii (2) | #fabricadepoezie

Batman

1 februarie 2019

Dac-ar fi să fiu altul decât cine sunt în prezent
Cred că aș alege pe loc să fiu Batman.
Nu m-ar deranja să am o viaţă dublă,
Aș căra fericit infractori într-o dubă,
Cum ar fi recidiviștii eliberaţi de guvern.
Sau aș putea să am un bolid de curse,
Să apăs pedala până la cap,
Să dispar în fum de cauciucuri topite de-asfalt,
Ca un dependent de adrenalină
Cu avalanșa în spate pe pârtie.
Batarang, taser, pistol de agăţat, detector de minciuni,
Aș face toţi infractorii să cadă în genunchi
Și să implore milă
În clipa de luciditate de după crimă
Sau să sperăm că ajung la ei înainte.
Ispite virusate ar încerca la câte-un colţ să m-agaţe
Le-aș refuza spunând că-mi păstrez din forţe
Pentru marea confruntare.
Și-apoi îmi e și frică de ceea ce nu pot vedea.

Cat Woman e pe deasupra aleasa mea
Și am întâlnire cu ea diseară.


S-a născut o stea

3 martie 2019

Cum treci cu privirea
Prin vidul de nepătruns,
Vezi în constelația Casiopeea
Cum o stea s-a aprins.

Multe ere i-a trebuit
Să se gătească de marele moment,
Dar iată, fuziunea s-a pornit
Și e un punct nou pe firmament!

Un balet orbitor execută
Și atrăgător pentru orice din jur,
De gravitație toate ascultă
Și-i dau ocol primprejur.

Cu milioane de grade arde,
E cel mai puternic cuptor,

Iar presiunea din ea, poți crede,
Ar strivi și un bloc de beton.


Love story cu-n vampir și-o vampă

15 decembrie 2020

Aprinde-mi focul în sobă,
În soba părăginită a inimii,
Dar scoate înainte cenușa
Visurilor mele ce au ars
Prea devreme.
Bietele, n-au avut nicio șansă.
Gerul din sufletul meu mă apasă.
Doar exortarea cu care scriu
Mă mai dezgheață.
Marasmul în care sunt
E ca un negru mormânt,
Deasupra căruia cenușa visurilor
S-a adunat inertă,
Iar, deasupra de tot,
Ciorile de semănătură scurmă.
Mă simt că un bun inuzitat,
Ambalat într-un sicriu.
Dracula ar fi invidios pe mine, o știu.
Vino aproape,
Deschide capacul,
Apleacă-te deasupra.
Sânii obraznici vreau să-i văd cum se culcă
Deasupra mea în timp ce te pregătești să mă săruți,
Nu ți-ai luat crucifixul la tine, o cauți.
Sărutul tău liminar e un pic timid,

Sărutul meu sepulcral va fi de foc,
Pregătește-ți grumazul.


Iarna de altădată

16 decembrie 2020

Ninge cu norișori albi
Pe care încerc să-i prind.
Palmele le întind
Și fulgii îi strâng.
Și ce fericit sunt!
Și porcul din coteț
Pare că se bucură,
Căci zburdă și râmă,
Devorând fericit
Ultimele zile până la Ignat.
Zăpada s-așterne leneș dar sigur,
Îmi scot sania din șopron
Și-i fac revizia singur.
Parcă a ruginit pe alocuri.
Mâine, precis va fi vreme bună de săniuș.
Mama, însă, mă cheamă în casă acuș.
Cică e târziu și răcesc.
În casă, bunica a-ncins soba,
Cu lemne și cărbuni laolaltă
Și mere și gutui coapte
M-așteaptă sfârâind în cuptor.
Adorm după povești spuse la gura sobei,
Întâmplări de demult din viața ei,
Cu boieri, război, comuniști, brigadieri
Și vise cu crăiese de zăpadă
Din cartea primită de la Moș la școală,
Se țes sfioase pe la gene.
De cu dimineață, pe ulița spre movilă
Se aud cârduri zgomotoase de copii.
Arunc o canadiană pe mine,
Iau sania-n brațe
Și ajung de-ndată.
M-am grăbit, oare, prea mult?
Copilărie de aur,
Timpul tău e parcă prea scurt.

Alex Predescu
Website | + posts

Am început să scriu poezii la vârsta de 26 ani, dintr-o nevoie acută. La bază economist, lucrez în special ca IT-ist, iar în timpul liber sunt artist (poet, artist de colaje în mediu digital). Spirit liber, radiografiez în poemele mele societatea actuală, trăiri interioare, dar și creionez diverse scenarii, ghidat de imaginația, uneori chiar prea liberă.

Ce părere ai?

error: Content is protected !!