E suficient să te oprești o clipă,
să lași respirația să doarmă în eter,
să lași inima să se învelească cu tăcere,
și să înțelegi.
Când mintea se oprește și neuronii încremenesc,
când pielea tace și necuvintele vorbesc,
atunci înțelegi.
Ȋmbrăţişările pansează suflete…
Clipă aruncată peste clipă naşte un prezent pur fără minte.
Libertate, eşti singură?
Te aştept de mii de vieţi, ai stat ascunsă ȋn cufere ȋncuiate de frici.
Ce zici, ieşi afară să vezi frumosul?
Domnu hamal, vă rog, povara luați-mi,
Căci bacșiș vă dau și eu.
Pantofi să meargă singuri dați-mi,
Luați-mi anii din bagajul greu.
și cică există întotdeauna un motiv pentru care să fii mulțumit
dar pentru asta există încă alte două sute și ceva de
motive să nu fii
și-ți alunecă prin cap răspunsuri la întrebări
pe care nu ți le pui
și cică omul bun e luat de prost
și dus unde? luat și lăsat în ce loc?
Ieri, pe la 7-pierdute-fix,
m-am lovit de stele
şi a izbucnit o ploaie de scântei
ce cădea peste oraşul meu
din foi de ziar
şi de tutun prost
care s-a aprins
şi s-a dus…
Femeile care se sinucid în mare
Își lasă unghiile de sidef pe mal
Cu perlele strălucind moale în ele.
Hrănește-te cu Eminescu, frânge-i trupul ca pe pâine
Nu-l lăsa să moară azi, nu-l lăsa să moară mâine.
Astăzi, ca în fiecare an, ne amintim de moartea lui Mihai Eminescu. Cel mai cunoscut poet român s-a stins în Sanatoriul de Boli Mentale al Doctorului Şuţu, de pe strada Plantelor din Bucureşti, pe 15 iunie 1889.