Timeea Ivan – Poezii | #FabricadePoezie

Tu mi-ai fost primăvară

Tu mi-ai fost primăvară,
în zilele reci de octombrie.
Tu veneai cu suită de petale colorate,
din trandafirii ce se odihneau,
în grădina sufletului tău.
Tu pictai pe cerul ființei mele,
cu bucurii și surâsuri de curcubeu.
Tu îmi cântai serenade, la geamul inimii.
Tu îmi înfloreai în pervaz,
când amicul tău pastelat ne cucerea infinitul
de o puritate albastră.
Tu răsăreai în fiecare dimineață pe bolta mea de licurici.
Tu te prelingeai în zori, de pe frunze,
și te cuibăreai la mine în gând.
Tu zumzăiai la tocul geamului meu,
doar ca să-mi dai de știre,
că ai ajuns în inima mea.
Eu speram să rămâi.


Pe aripi de tei

Pe aripi de tei,
Mă apropii de astre.
Pe aripi de tei,
Îmi strig dorul de tine.
Pe aripi de tei,
Îți trimit versuri,
În zbor de licurici,
Cu surâs de libelulă,
Pe suport din petale de trandafiri,
Din inima mea.
Pe aripi de tei,
Îmi cânt iubirea,
Îmi declam, cu sufletul gol,
Dorința de a dansa vals pe Calea Lactee,
De a desena pe cer curcubeul,
Cu iubirile noastre,
De a-mi picta pe inimă, cu liliac,
Amprenta inimii tale.
Pe aripi de tei,
Te chem, te declar hoț al viselor mele.
Pe aripi de tei,
Vin la poarta sufletului tău.
Mă vei lăsa să intru în inima ta, pe ușa din față?


Bătrânețea

Picuri de Lună plouă peste mormântul de amintiri,
șăgalnici…
Muguri de iubiri trecute
își strigă cu dureri acute
deșertăciunea, dorul, melancolia,
ca în final, să fie bântuiți de iele slute.

Suflu tomnatic dezmiardă stejarul
plecat asupra mormântului… paznic,
îi răzvrătește firele de păr prinse-n codițe,
subit, dau mlădițe
bobocii de mângâieri neprofanate,
pictați pe pânza de păcate,
uitați la naftalină, a tabloului de flori
de Nu-mă-uita.

Săruturi de Soare mângâie țărâna
vecinic pironită în peretele sufletului.
Se nasc boboci de iubiri
pribegi prin a neantului crânguri,
din prihana adamică a mesei rotunde de gânduri
și plouă cu praf de magnolii
și ninge cu fulgi de neființă
în apusuri de pastel… peste om.

Timeea Ivan
+ posts

Mă numesc Ivan Timeea și sunt o liceană pasionată de literatură. Ador să creez poezii, să citesc cărți de beletristică,  dar pe de altă parte, manifest o pasiune și pentru activitățile extrașcolare care îmi pot fi de folos în ceea ce privește viitoarea mea carieră.

Pasiunea pentru poezie a început odată cu pandemia, însă numărul poemelor create nu este unul mic. Iubesc tot ceea ce este legat de natură, farmecul ei este unul aparte, locuitorii spațiului natural ne sunt, adeseori, confidenți mult mai buni decât oamenii din jurul nostru, așdar, multe dintre poeziile mele au ca temă natura.

În ceea ce privește creația, idolii mei sunt Mihai Eminescu și Camil Petrescu, aceștia  îmbinând cele două tipuri de poezie- poemul clasic și cel cu vers alb, ambii fiind, din punctul meu de vedere, niște genii ale literaturii române, de care ar trebui să ne bucurăm cu toții.

Ce părere ai?

error: Content is protected !!