Alina Arsene – Poveste terapeutică: Prăjituri cu ciocolată
Poveste terapeutică
Prăjituri cu ciocolată
Acum ceva timp în urmă, o fetiță cu mâini mici și pricepute și un cuptor mare și arzător reușeau să răspândească bunătate și bucurie împrejurul lor! În mod plăcut și deloc surprinzător, zâmbete largi și strălucitoare se așezau pe fețe de omuleți, exact cum se lipesc magneții pe frigider!
Hmm, un curios “de ce” este iscat de către această frumoasă răspândire! Cu siguranță, un răspuns există și el poate fi descoperit degrabă, cât am înfuleca o prăjitură!
Parcă de când se știa, fetița era atrasă de tot ceea ce avea gustul dulce. Îi plăceau și fructele coapte, zemoase și frumos colorate de soare, însă, dulcele ce îi alinta toate simțurile era unul singur: prăjitura cu ciocolată! Evident, orice desert cu ciocolată o bucura! Întotdeauna, obișnuia să își pună în ghiozdănel ceva dulce! În rezerva sa inepuizabilă avea prăjituri pufoase, biscuiți lipiți cu cremă, bucăți subțiri și crocante de ciocolată, bomboane pudrate cu cacao! Toate acestea nu erau pentru ea! Îi plăcea să le împartă cu bucurie! O fetiță generoasă!
Nimic surprinzător nu este în faptul că toți copiii sunt atrași de jucării de toate felurile! Hei, bine, micuța fetiță nu ducea lipsă de jucării, rafturi din camera sa fiind ocupate de către acestea, mai ales păpuși cu părul lung și rochii diafane! Însă, nicio jucărie nu îi reținuse atenția așa cum o făcea cuptorul înghesuit într-un colț al bucătăriei! Încins atât cât trebuie, din el ieșeau adevărate delicii, ceea ce o încânta enorm! Mulți pași au mai făcut picioarele fetiței prin fața lui și ochii îi uitau să mai clipească atunci când priveau prin gemulețul aburit! Atunci când se înfierbânta ca lava unui vulcan,cuptorul nu voia să fie atins, astfel având grijă de cei din jurul său! În schimb, odată ce își deschidea ușa, elibera din interiorul său aerul cald ce învăluia totul cu parfum dulce! Nu se zgârcea deloc să împartă bucurie! Un cuptor generos!
Iată, ceva minunat îi aducea împreună, generozitatea! Iute ca flacăra, în acest caz, s-a legat o frumoasă prietenie, ca atunci când se încheagă aluatul lipicios în tava fierbinte! Apropo de aluat, el este preparat în cel mai minunat mod de fetița cu mâini mici și pricepute! Atât de mult îndrăgea prăjitura cu ciocolată încât a învățat cu ușurință cum să o prepare și să vadă cel mai dulce zâmbet atunci când era degustată!
-Bună dimineața, cel mai bun cuptor! Trebuie să prăjiturim! a spus jovial fetița.
-Oh, bună dimineața, dragă fetiță! Să începem treaba noastră preferată! a spus cuptorul în timp ce începea să se încălzească! Mâinile spălate, mânecile suflecate, mirodenii înșiruite frumos și zdrăngăneli de vase făceau plăcută muzica! Așa era când prăjitureau!
-Mmm, prăjitura cu ciocolată aduce bucurie! spuneau în cor cei doi prieteni!
Într-o zi, în timp ce își flutura punguța din care împărțise bucățele dulci cuiva ce știa sigur că are nevoie de ele, fetița își oprește ochii la unul dintre copiii de prin jurul său! Cu fața aplecată și umerii căzuți, copilul și-a deschis ghiozdanul. Fermoarul său crăpat semăna cu gura unui crocodil înfometat și fioros! Însă, cel înfometat și trist era el, copilul necăjit de faptul că nu are nimic de mâncare. Așezat pe bancă, a clipit și a tras fermoarul ce umfla ghiozdanul cu aer! Oh, și el avea nevoie de ceva dulce, de mâncare!
-Prăjitură cu ciocolată! Prăjiturim, repede, repede! Ușa bucătăriei s-a lovit de perete, cuptorul a tresărit din statul său la răcorit iar mâinile mici și pricepute au început să se agite precum moriștile de vânt!
-Desigur, să pornim la treabă! a spus cuptorul cel mare. Imediat, și-a închis bine ușa și a început să sufle aer cald până ce a devenit arzător! Se pregătea pentru găzduire dulce!
-Avem tot ce ne trebuie! s-a asigurat fetița. Telul a început să învârtă niște ouă până au devenit spumoase, arome diverse au fost picurate, pudra de făină albă și de cacao neagră au fost cernute peste ele alături de un praf miraculos de creștere pufoasă, iar mierea le-a alintat cu gustul dulce, cel mai iubit! După ce și-au împrumutat ce aveau mai bun, toate aceste ingrediente s-au unit într-un aluat curgător și lipicios ce urma să intre în cuptor!
-Arde, arde! Te rog, ai grijă când vii aproape de mine! a spus plin de afecțiune cuptorul! Cu atenție, tava a fost pusă la bronzat în fierbințeala din cuptor! Mândru de puterea sa, cuptorul arzător ținea închis aerul ce făcea prăjitura pufoasă! Între timp, mâinile mici și pricepute nu au stat locului, au făcut cea mai bună glazură de ciocolată! Un parfum dulce anunță bronzul final pentru prăjitură! Blatul pufos a fost scăldat în sosul de ciocolată!
-Minunat, ne-am descurcat și de data aceasta! a spus fetița în timp ce așeza bucăți dulci într-o punguță! Rapid, a ieșit pe ușă și l-a lăsat pe cuptor să își răcorească aerul din el!
Pașii i s-au oprit lângă copilul trist de pe bancă. Cu o voce prietenoasă, fetița i-a întins punguța cu prăjituri proaspete și atrăgătoare!
-Poftim, sunt pentru tine! a spus dintr-o răsuflare, fetița.
-Pentru mine?! a întrebat uimit băiatul și cu privirea lipită de punguță.
-Sigur că da! Sunt prăjituri cu ciocolată, preferatele mele! Sper să îți placă și ție! i-a spus ea zâmbitoare.
-Dar eu nu am ce să îți ofer! i-a spus în timp ce ochii priveau pământul.
-Nu trebuie să îmi oferi nimic! și punguța a trecut în mâna copilului.
Mușcături cu poftă au umplut obrajii! Buzele s-au așezat în formă de zâmbet, râsete au ieșit la aer și o nouă prietenie și-a început drumul! Evident, cuptorul magic a fost martor la această poveste! Generozitatea înseamnă să oferi, fără a aștepta ceva în schimb!
Alina Arsene
Sunt Alina Arsene și profesez ca psiholog în sistemul de învățământ special, având o experiență de 10 ani în lucrul cu copiii.
Pasiunea pentru scris este relativ nouă, nefiind niciodată adepta jurnalelor sau notițelor! Însă, totul are un început, dar și legatură cu activitatea pe care o desfășor. Diferite emoții, situații trăite, copii ce mi-au ramas în suflet pentru totdeauna, o vorba plină de jovialitate și sinceritate copilărească, mici obiecte trecute prin multe mâini curioase, pe toate le-am transpus în povești.
Astfel, Emoții de copil - povești terapeutice este titlul pentru prima mea carte, ce urmează a fi publicată.
Între timp, scrisul mă însoțește mai departe! Am în plan un material privind dezvoltarea emoțională, alte povești fiind deja finalizate.