Dumitrița-Iasmina Rotariu – Poezii | #FabricadePoezie
Prison Break
Ești ca o mantră, dragă,
Lumea noastră-i poezie..
2 inimi pe-aparate într-o simplă anestezie.
Îți prezint inima mea de spumă;
Dacă te sperie vino mai aproape
Să vezi o eternitate prin caleidoscoape
Ce-ți deformează trecutul, viitorul,
Închide ochii ca să-nțelegi că-i de vină privitorul.
‘Jumate plus jumate’ fără vreun meridian,
Definim și fără cărți principiul shakespearian;
Și în timp ce unii se iubesc la depărtare
Noi construim cu de-amănuntul planul de evadare.
Ce episod din Prison Break om mai fi văzut
De ne-am aruncat de mână într-un tot necunoscut?
Cert. E sigur. Fără dubii. Clar.
Am ghicit în cana ta de cafea cu zaț amar.
Și eu.
De asta.
Silentium
Nu mi-am prețuit niciodată respirația îndeajuns,
Şi asta spune mai multe despre om în general decât despre mine..
Poate dacă mai inspir încă o dată, mai adânc
O să învăț din nou să iubesc a respira
Sau poate doar o să mă învețe să trăiesc în silentium
Cu o respirație autosuficientă…
Autocunoaștere
Să te cunoști pe tine e greu.
De asta mă mut în fața oglinzii când plâng
Şi-ncerc să caut în nucleu
Ce inimi am mai frânt și să le strâng.
Ce să fac cu atâta iubire de mi-a rămas de la alții,
Când eu încă încerc să mă iubesc pe mine?
Şi găsesc mereu alte variații
De a mă regăsi între suspine.
Donez iubire restantă, cât mai urgent !
Că un singur suflet nu mai face față..
C-am început să mă cunosc, ceva recent,
Prin alții, da’ doar la suprafață.
Să te cunoști pe tine e greu,
Când deja-i cunoști pe ei,
Când oglinzile arată toate a eu,
Şi alții devin un obicei..
Dumitrița-Iasmina Rotariu
undercover pe blog
Bravo Jasmyn!!!!! ❤️