Versuri inspirate de imagini (6) | #MuzadeDuminică

În cea de-a șasea săptămână de #MuzadeDuminică, ne-am lăsat inspirați de această fotografie:

La ora 18:30, pe pagina de facebook Fabrica de Poezie va apărea o nouă imagine care să ne inspire în săptămâna ce urmează.

Spor și inspirație!

Ionuț Singureanu

M am dezbrăcat de vechea cămașă,
de om al câmpului
In râu m am scăldat, m am primenit,
Mi am pus costumul de in învechit, agățat în nucul de la capătul locului.
Era zi de Amintire,se mergea la oraș
Se vizitau clădirile în ruină de temple
Ne aduceam aminte de înaintași
Le udam iarba crescută în palatele goale
Le hrăneam liliecii cu șoareci din hambare
Mereu ne miram de ce bat clopote nevazute
Doar la întoarcerea pe la casele noastre
Și stoluri de lebede cadeau la iernat
In zgomot de ciocan, de fierar înciudat

Nicolae Ursu

Vin din trecut?
Vin din prezent?
Nu are importanta.
Sunt alb?
Sunt negru?
Oare, aceasta mai contează?
Ma trag din roșii caramizi
Si din joben, monoclu si baston.
Am ochii negri si cuminti
Sufletul bun si ma îmbrac frumos.
Imi place-atunci când ma alinti
Si-mi vorbesti dulce drăgăstos,
Privesc pe geam,
Te vad.
Albastra.
Lumina iese prin fereastra.
Nu intra-asa cum e normal
În lumea noastră…

Marius Ionescu

DUPĂ O UMBRĂ

Trecea o umbră
pe o stradă veche
unde rar se găseşte
picior şi ţipenie de om.
Acolo unde poveşti
te cheamă,
te înconjoară
curgând în cântece
de la fiecare geam
al caselor…
Acolo unde nimeni
nu cunoaşte
decât prieteni.
Şi am păşit
ademenit de glas
pas după pas
şi am aflat
visul meu uitat…

Adriana Crăciunescu

Cât de străin
Îmi pare orașul acesta
Atât de familiar mie,
Odată…
Bântui pe lângă clădiri
Cu fațade renovate.
Frumuseți apuse.
Reînviate,
Colorate,
Minunate.
Eu sunt doar o umbră
Pe un zid.
Doar un spectru luminat
De un soare de-altă dat’…
Mă caut,
Te caut
Pe străzi fără nume.
Nu mai am chip
Fără tine.
Nu am cu ce
Să respir,
Să privesc,
Să strig.
La ceasul turnului din piață, gătit de sărbătoare,
Cu inima pe-o tavă de argint,
te aștept să-mi dai
privirile, săruturile,
Duhul
înapoi…
IUBIREA mea
Din altă viață.

Bogdan Dărădan

Amurg urban

Iar toamna, vine tiptil,
Si lasa urme pe un chip de antracit,
orasul vorbeste prin gauri de sticla,
totul se comprima
la dimensiunea unui micron.
lumina se sparge in cioburi de sticla
tu imbraci ceva maro in graba
inchizi gura nedesenata
o lasi topita in intuneric
te uiti in oglinda ca in sticla
si niste ochelari de Soare te striga
Si-au pierdut virginitatea
cand s-au sters de o batista de domnisoara
si acum privesc spre orasul sec
niste umbre de oameni
lasa TIMPUL sa le poarte pasii
iar ceasul din varf de oras
arata ora Cenusaresei GMT 2+

Georgiana Mihăilă

Umbre

atât a mai rămas din lume
doar o umbră fără nume
atât ți-a mai rămas din mine
doar ferestre goale pline

acoperiș forțat în jos
ziduri furișate-n dos
oameni ce trec sau ies
din mine-n tine-nțeles

fantomele-s umbre
cuvinte mute, sumbre
ochelari făr-de folos
nu mai ai ochi de scos

sacou la dungă… roz
pe sub, emoții-n moloz
stofe mototolite-n strofe –
zâmbete în catastrofe