Mădălina Mogoș – Poezii | #FabricadePoezie
Cum e să ucizi...
Hai să discutăm despre cum e să ucizi…
Când sfâșii acel orice pielea mi-ar fi atins,
Când cu unghiile, cărări îmi desenezi în carne
Și-apoi vrei să fi avut, totuși, răbdare.
Hai să discutăm despre cum e să ucizi…
Când pielea ta se contopește hotărâtă cu a mea,
Când buzele tale le-nfrâng nemilos pe ale mele
Declarând un război pentru cine oferă mai multă plăcere.
Hai să discutăm despre cum e să ucizi…
Cu un simplu zâmbet, dimineața la cinci,
Și-o urmă ștearsă de mângâiere pierdută
Printre amintirile noastre de noaptea trecută.
Hai să discutăm despre cum e să ucizi…
Când c-o simplă privire simt cum m-atingi,
Cu un singur oftat îți simt disperarea,
Cu-o singură vorbă eu îți urmez chemarea.
Vreau!
Vreau să scriu poezii pe pielea ta,
să te scriu cu buricele degetelor
din frunte și până-n tălpi!
Vreau trupul tău să fie poezia mea
lipsită de rime, fără punct
și doar cu virgule!
Vreau să te scriu cu verdele ochilor tăi
din amintirile vii ale ochilor mei
până la cele mai uitate dorințe dintre noi!
Vreau poezie, în fiori să mi te-nvălui,
până și păcatele pe piele să-ți imprim,
să fiu cu tine și-n văzul lumii,
să-ți fiu antidot la orice tip de venin!
Extaziază-te-n cuvinte..
Extaziază-te-n cuvinte..
țipă-mă cu dor și foc,
aruncă-mă, prinde-mă, țintește-mă în ale tale pagini,
desenează-mă fără culori!
Extaziază-te-n cuvinte..
întoarce-mă pe față și pe dos, alungă-mă..
apoi, cerșește-mă lui Eros!
Gustă-mi plăcerea păcatului tău,
eu te mântuiesc cu trupul meu.
Extaziază-te-n cuvinte..
ia-mă din agonie, du-mă la extaz,
simțurile să-mi explodeze până la necaz
și spune-le cum ți-am devenit amprentă pe retină,
putere și blestem, hrană pentru inimă!!
Extaziază-te-n cuvinte..
și toarnă-ți un pahar de vin
adu-ți, te rog, aminte de unde venim
și răstoarn-alfabetul în alte dimensiuni!
Extaziază-te-n cuvinte..
prin toate vorbele Pământului,
arată-le cum mă porți până-n cele nouă ceruri,
cum eu și pe silențios te dansez și te cânt,
și cum doar eu te simt până la ultimul tău cuvânt!!
Mădălina Mogoș
Mă numesc Mogoș Mădălina. Nu mă consider o poetă, nu consider că scriu cu adevărat poezii, ci doar îmi „arunc” emoțiile în versuri atunci când mă copleșesc și fac lucrul ăsta de la 14 ani.
Anul acesta am participat la un concurs de poezie organizat de Editura Ștef și m-am enumerat printre câștigători, câștigul materializându-se prin publicarea a șase poezii într-o antologie de poezii, alături de ceilalți câștigători.