
Lena Chilari – Poezii | #FabricadePoezie
șiroiul de lacrimi așteaptă
să se prelingă peste porii fierbinți
ambii știm că acest castel ține captivă
inima mea
săraca
nu știe să smulgă acel colț al tău
și să-l arunce leilor la devorat
oftăm ambii pe piese diferite care
nu vor fi ascultate niciodată
concomitent
suntem pierduți/
pierdută
și răniți/
rănită
îți jur că am încercat să șoptesc
dar toate poveștile de dragoste
ireale nu sunt despre cei care strigă
în gura mare sau măcar despre cei reali
ai vreodată impresia că trăiești într-o lume falsă?
dacă aș fi băiat aș vrea să iubesc un băiat
atingerile lui ar fi mici exerciții de concentrare
/unde se află suspinul tău tandru?/
aș săruta fiecare înjurătură și aș netezi fiecare
palmă a tatălui tău dezamăgit
ți-aș spune:
iartă-mă că suntem niște proști
că nu înțelegem iubirea
iartă-mă că plătești pentru că ne temem de dracu’
și de necunoscut în fața unor amanți de același sex
băieții agresați de oameni
se transformă în martiri desfigurați.
spune-mi:
ai vreodată impresia că trăiești într-o lume crudă?
hai să ne sufocăm în sărutări
până când societatea nu ne va
omorî
în numele durerii, amar.
comentariile pasiv-agresive sunt cele ce ne definesc relația.
mă detest că nu am destulă bunătate atunci
când calc peste cochiliile melcilor tăi.
ar trebui să le devorezi și să le freci
mucozitatea cu soluție de curățat traume.
iubirea mea, oare trebuie să taci din gură
atunci când o fetița de 16 ani din Israel
este violată la un hotel de
treizeci de bărbați?
“să nu te bagi în politică fiindcă te închide”
“vrei să-l mântui de zile pe tat-tu?”
aș vrea să nu pot asta dar nu mă numesc diabet.
durerea mea din piept e de inimă rea.
știu că mă compari și știu că vii peste
patul meu atunci când dorm ca să mă
scuipi cu flegmă.
fiecare duce o cocoașă și un viol în spate
fiecare vede sângele de la ușa vecină
și trece pe lângă –
manipulăm ca să obținem ce vrem
apoi nu mai știm dacă am vrut cu adevărat acel lucru
mă bat peste piept ca să înăbuș durerea
și plâng pentru că acum fetița nu are decât să moară
her mother’s nickname for her was useless
