„Este toamnă! Privește, dragul meu, a venit toamna. Nu-i așa că acesta este anotimpul tău preferat?” Rătăcitoarea alerga prin pădure pe o muzică a minții…
Natura și-a stăvilit pentru prima dată zbuciumul, acoperită de un strat nesigur de zăpadă. Este iarnă, acel fel de iarnă măsurat în urme făcute pe…
Un nou început nu se scrie niciodată pe prima pagină.
Prima aripa frântă de fluture; fluture de celuloză albă – cuprinde testamentul vechii vieți.
Acolo vor sta: regrete, decizii greșite, catastrofe din porniri spontane, negândite.
Lucrurile bune se întâmplă după ce urmele greșelilor catastrofale sunt șterse, iar nimeni nu își mai aduce aminte.
Panait Istrati (10 august 1884-16 aprilie 1935) s-a născut în Brăila, ca fiu nelegitim al unei spălătorese, Joița Istrate, și al unui contrabandist grec, Gherasim Valsamis, grec chefalonit.
A copilărit în Baldovinești, a terminat șase ani de școală primară, doi fiind nevoit să-i repete, ca și Maxim Gorki, scriitorul rus cu care a fost comparat adesea. Și-a câștigat existența ca ucenic al unui cârciumar, al unui brutar și al unui vânzător ambulant. O vreme a fost și cărbunar la bordul navelor Serviciului Maritim Român. În acest timp a citit cu aviditate tot ce i-a căzut în mână. Hoinărelile l-au purtat prin diferite orașe: București, Constantinopol, Alexandria din Egipt, Cairo, Napoli, Paris și Lausanne.