Surpriza de a mă încânta cu ceva nou în fiecare zi
Este o înșelăciune a simțurilor
Își face loc în cap și creează un pustiu
În care nu mai e altceva.
E ca o dună de nisip,
Peste care nu pot trece decât
Dacă iau o gură de apă rece
E ca o goană după adevăr,
Peste care nu pot să sar,
Pentru că aș avea de-a face cu mine.
Și nu e bine!
Ne plângem de trecut, de greșelile făcute, de oameni meschini,
dar preferăm să aruncăm la gunoi clipe dintr-un prezent cu oameni mai buni,
Suntem oameni imperfecti, cinici și muritori
dar ne purtăm de parcă vom trăi evergreen,
Și va veni o zi când vom privi în urmă
și nu vom înțelege nimic din clișeele lăsate în viață, în buclă…