Citite la Open Mic #2
Poezii citite la Open Mic pe 4 februarie 2026 – Fabrica de Poezie Vol. 57
Marius Ionescu
VILANELLA RĂTĂCITORULUI
Şi iar te-ai rătăcit pe căi străine
şi-alergi nesăbuit din tren în tren
după un amărât pustiu de bine…
Eşti obosit şi ai uitat de tine
de când alergi pe drumul tău etern
şi iar te-ai rătăcit pe căi străine
N-ai acte, n-ai averi şi n-ai pe cine
să-ntrebi când vei ajunge-n cel eden
după un amărât pustiu de bine…
Abia de ştii când pleacă şi când vine
un tren pe drumul lung şi tot mai tern
şi iar te-ai rătăcit pe căi străine
Te-opreşti şi obosit, şi vai de tine,
cerşeşti mult prea vocal şi prea obscen
după un amărât pustiu de bine…
În timpuri mult prea aspre şi haine
prin lume eşti un biet ipochimen
Şi iar te-ai rătăcit pe căi străine
tot căutând un biet pustiu de bine…
Maria-Alina Corodescu
Fata cu chitara
I-am urmărit linia gâtului
Până s-a pierdut în muzică
Chemând cu ea amintiri de demult.
Era suavă și mică
Și cânta așa cum trăia.
I-am urmărit sufletul
Până s-a pierdut în corzi și în voce.
Putea o pană să alunece suav pe acea vale de catifea
Și să se oprească doar acolo unde îngerii cântă.
Clopotul
Sună:
…pentru că acum e noapte,
…pentru că dacă nu ar suna
gândul mi-ar sta aiurea
și, atunci,
aș începe să-ți scriu numele pe pereții pustii
până când se va pierde în ceață.
Roșu
Culoarea interzisă e pe buzele celor ce se sărută,
E în sângele celor ce mor.
E culoarea patimii ce se pierde în caldele apusuri.
De ce e interzisă?
Pentru că e culoarea din ochii morții și din ochii îndrăgostiților.
E culoarea războaielor.
În orașul îngerilor e în sfârșit pace;
Pentru că morții și-au trăit patimile,
Iar îngerii au câștigat și au pierdut mai mult ca oamenii.
ABECEDAR DELIRANT
A.Am urcat.
Autobuzul tărăgănează oameni adormiți și murdari
În surâsul cel tăcut al dimineții.
B.Bolnavi de orbire,
Târâtori pe pământ,
Viermi pe două picioare
Mai punem un strat pe pământul deja mare.
E.Evadăm în vise menite să ne îmbete.
O sticlă pierdută în copilărie,
Găsită într-un cămin murdar,
Golită de vise după un job mizer.
C.Creatori de cuvinte și unelte,
Niște biete copii ale unui Creator mai mare
Ce cred că opera lor e cea mai tare.
E.E sau nu e?
O viață sau o moarte cu care suntem datori?
O aripă de fluture sau un zâmbet în noapte,
O ploaie de șoapte,
Sau un bum asurzitor?
D.Dăinuim sa privim fiare:
O foamete lacomă,
O bombă cu umbrelă,
Un fum de săpun.
Puțin scrum.
A.Ardem priviri.
Sfredelim amintiri.
Râdem de nebuni.
Ardem tăceri
Mai mult azi decât ieri,
Mai mult azi îngropăm trecutul mișel.
R.Rugă:
Tăcut îmi plec sufletul
Și-l culc
În mâinile Tale.
Extazul de azi e nebunia de mâine:
Autobuzul tărăgănează oameni adormiți și murdari,
Bolnavi de orbire,
Evadați în vise menite să îmbete.
Creatori de cuvinte și unelte.
E sau nu e?
Dăinuim sa privim fiare.
Ardem priviri.
Rugă.
………………………………
Autobuzul tărăgănează:
Bolnavi,
Evadați,
Creatori.
E sau nu e?
Dăinuim,
Ardem,
Rugă.
……………………………….
Tic, tic – răspunsul cel perfid în noapte.
Marius Neagu
de JOS
lumina becului LED îmi părea ireală
ca venită de la o exoplanetă de tip pitică galbenă
„Am auzit că ești poet”
cuvintele loviră pereții groși cu literele întoarse invers și astfel ricoșară către mine
ca o presimțire sumbră
mă privea pe deasupra ochelarilor cu ramă groasă Pacepa style
Autoritate.
Aproape instantaneu mi-au venit in minte cuvintele ei – „Ești artist domnule!”
și de acolo s-au prăbușit către
colțul ăla secret din inimă care nu mă lasă să uit că încă o iubesc.
„Nu sunt poet…”
Secundele s-au dilatat și am observat cum albul ochilor i se colora treptat în negru
Am simțit cum mă micșorez iremediabil
dar atunci mi se părea firesc pentru că trebuia să-l privesc de jos
pregătit să mă ascund la următoarea întrebare –
„Da’
ce
ești?”
MEM TEST
s-au scumpit enorm ramii
memoria nu tre’ să dea fail
stocare de amintiri
nesfârșit șuvoi de restart-uri
că așa e-n gaming
nu-i ca-n viață
d’aia sunt un gamer înrăit
perseverența e în cele din urmă răsplătită
și ajung la credits cu o satisfacție străvezie degrabă mestecată de realitatea fără de final
nu mă mai pot proteja de ăia care stau pe margine cu coji de semințe între buze și care nu înțeleg că n-am cum să-mi plimb nepoții fără să-mi fi cunoscut copiii.
Și mai ești tu, care mă iubești dar ți-e frică să admiți asta și uite că nici eu nu te mai pot iubi dincolo de teama-ți 2.0 de-a te lăsa iubită
și ne uităm ca proștii la un blue screen cu eroarea E:19.8419.75.
rănesc în jurul meu
chiar dacă sunt în pijama
sau poate tocmai d’asta
pedeapsa capitală nu mai vine dracului o dată
regret că n-am ținut dietă ca să fiu mai ușor
De uitat.
Memoria nu tre’ să dea fail.
Ți-am trimis pe e-mail toate restart-urile.
Adriana Macsut
Născută la Craiova pe 30 decembrie 1967, are două licențe în fizică și teologie catolică, master în exegeză biblică și doctorat în filosofie (teza de doctorat cu titlul Doxa în concepția lui Platon, fiind publicată în 2019 la Editura Lumen). A publicat lucrări filosofice și a participat la conferințe naționale și internaționale. A urmat cursuri de planorism, a lucrat ca jurnalist de teren, a jucat într-un film de groază (The Ritual), e fascinată de cai (a fost ca voluntar la competiții de anduranță ecvestră și a jucat în rol de regină în povestea pentru copii Prințul Dacilor și Zmeul la Basme cu cai) și e voluntar instruit de prim ajutor la Serviciul de Ambulanță București-Ilfov. Consideră că vocația ei de viață e să îi ajute oamenii prin consiliere filosofică. De menționat că primul cabinet de consiliere filosofică a apărut 1981 în Germania, dar în Romania meseria de consilier filosofic e acreditată abia din 2022 și există deja Asociația Consilierilor filosofici și de etică . În 1989 a câstigat Premiul Juriului, acordat de revista Ramuricu povestirea Nostalgie la Zilele cenaclul SF Henri Coandă din Craiova. Criticul Liviu Antonesei o include în noul val al generației ”90 al cenaclului literar științifico-fantastic Henri Coandă din Craiova. Din 2022 face parte din cenaclul științifico-fantastic String din București și a publicat povestiri și articole științifice în antologiile editate de acest cenaclu precum și povestiri în antologii de la Editura Pavcon. A mai publicat două cărți la Editura Ninsun: Viața lui Moise de la Revelație la legendă și Macsutisme la cafea simplă de Fălticeni (macsutisme provine de la numele Macsut, moștenit de la un agă turc căsătorit cu olteancă, iar cafea simplă este brand personal, autoarea învitând cititorii pe facebook să mediteze despre vocația personală.
Vorbiti germana?
Sistemul de vară se conjuga
în ritm omogen şi neomogen.
Cartofii greceşti meditează pe balcon.
Ochelarii de soare privesc camera albastră.
Bujorii din glastră privesc pătimaş
la trandafirii din jardinieră.
Calculatorul discută cu un curs de germană:
Sprechen Sie Deutsch?
Ceasul se dilată pe muzică de jazz.
Timpul orb
Clocot de ape, vuiete stranii
Copaci care se-nconvoaie ca oameni beţi,
Pietrele în şuvoaie de lavă
Pornesc pe albii necreate.
Nici stele nu se văd,
Doar fulgere stinghere pâlpâie.
Oştiri de îngeri încearcă vaietul să-l curme.
Între Isus şi Dumnezeu
Timpul e orb.
Ratare
Gândesc să colind lumea
cu mâini de adolescent somnambul
ce vrea sa dărâme grotescul tranzitoriu.
Moţii din Abrud au lacăte la librării
Bucureştenii au librării în drum spre falimemt.
Codrul cel verde şi marea de azur
sunt bântuite de manelişti miliardari.
Sunt doar un personaj de curte veche,
iar cuţitul ratării îmi sfâşie carnea.
Cugetul mi-e străbătut de visul evadării:
Neatins de morbul civilizator
e ascuns în junglă tribul amazonic
Paul Ionescu
doar o emoție de iarnă
capetele lor se boțeau de sticla cafenelei
din spate mă învelea o muzică așezată
așezat pe hârtie era
și sentimentul meu poetic
pierzi vremea cu versul ăsta, spuneai
și eu îți răspundeam frângându-ți raza
de pe chip
din cauza ta am devenit un străin, un străin
în acest labirint
din cauza ta am uitat cum este să trăiești în lumea reală
dar tu nu puteai să îmi răspunzi
căci erai doar o emoție de iarnă
dintr-un alt poem alb
în care ninge cu fulgi de vată la ferestre
și capetele lor continuau să lungească
versurile mele plânse pe fereastră
Puterea florilor
Prin fața mea fulguie pelerine ale zilei
Trecător totul
Ca ochiul soarelui reflectat în apă
Ca țintarul stelelor în versuri
Mă transform într-o idee
Un acord de vioară din anii 70
Reflecții ale băieților din Marmalade
Vreau să schimb totul
Vreau să mă droghez cu puterea florilor
Du-mă petală în sus
Spre culoarea unde există lumea ideală
Du-mă petală în jos
Spre iarba unde se fabrică lumea imaginară
Vreau să mă vopsesc în pacea florilor
Vreau să schimb totul
Georgiana Mihăilă
mi-am schimbat privirea când am
căzut în iarbă
căpruiul a devenit mai roșiatic
pupilele s-au micșorat
capul mi-a alunecat pe brațul tău
stâng
Aproape că-ți auzeam bătăile inimii –
ce bine era atunci
mă scăldam în băi de fluturi
în cele patru camere ale ei
culegeam mușețel cu vârful degetelor
apoi îmi mai puneai câte o păpădie la ureche
și râdeam amândoi de numele ei
lasă că există și mai rău de atât
și până la urmă e galbenă, solară
ce contează cum îi spun oamenii?
ne lipeam palmele unele de altele
ca să ni se împreuneze drumurile din ele
și ziceam să rămânem așa la nesfârșit
păi și cum mai putem mângâia pisicile
sau face dragoste
sau căra bagaje de la o casă la alta
cu o cameră sau două
oricum, ne aveam inimile cu
patru camere ori doi
matematica iubirii
în viață tre’ să ai un dram de noroc
în orice zicea bunica
de fapt nu știu ce zicea
că nu am întâlnit-o niciodată
deși a trăit peste 90 de ani
dar știu eu că tre’ să ai un
dram de noroc în viață
în dragoste mai ales
că poți să vrei tu sau el sau ea
sau amândoi și toată lumea
dacă nu e să fie, nu e
dar aici a fost să fie cum trebuie
și cum visau ei doi când încă
nu știau cum e să te îndrăgostești
cu adevărat
chipuri îmbujorate, corcoduși înfloriți
iarbă crudă și zambile dez-albina-te
sau cum s-o numi zumzăitul ăla
de albine și gâze roind în jurul florilor
albe, roz și mov, răsărite din bulbii
din grădina casei
dar asta e deja altă poveste
tot în povestea lor
anii aveau patru luni
săptămânile, patru zile
și pământul exista de
doar 4 milioane de ani
și 4 ar fi fost cifra lor norocoasă
ca la trifoiul cu patru foi
de nu era cifra 2 de la ei doi
dar și 4 înseamnă de două ori 2
asta înseamnă? cine zice?
oricum, cred că te-am pierdut pe drum
dragă cititorule
dar cine te pune să tragi cu ochiul
la gândurile mele neexersate
scrise la prima mână
eu am speranța totuși
că nu dau lumii
versuri de mâna a doua
am scris doar ce mi-a venit
privind o tufă de trifoi
și plecând de lângă ea cu
gândul că n-am găsit nici măcar
un trifoi cu patru frunze
n-am avut norocul începătorului
n-am scris niciodată o poezie
pe patru foi
Ne revedem pe 4 martie! Urmărește-ne pe Facebook & Instagram sau abonează-te la newsletter, dacă vrei să afli ce mai facem, când și pe unde.
